Fonicienii

-Imposibil. Glasul Savantului răsună strident in vasta sală de comandă a micului Complex Spatial amenajat pe Rember, imensa navă intergalactică.

Deviată de la traseul ei initial, ca urmare a exploziei novei XT-472, de care se apropiase periculos de mult, Rember reușise cu greu să se redreseze. Era o nava spațială autonomă, subordonată mai mult din respect Comandantului și Savantului. Capacitatea lor limitată de a decide și perioadele îndelungate de repaos cataleptic la care erau obligați, îi lăsaseră lui Rember întreaga autonomie, extinsă permanent pe parcursul celor doi ani de zbor, datorită sistemului propriu de autoperfecționare.

-Rem, afișează noua configurație a navei! bombăni Com.

De fiecare dată când echipajul era trezit, pentru explorarea vreunei noi planete, din galaxia pe care o explorau de atâta timp, membrii acestuia se descurcau cu greu, în primele ore, in noul corp al lui Rem, căruia îi plăcea nespus să-și schimbe configurația, găsind cele mai extravagante forme de aranjament structural și estetic. Putea fi comparat cu un joc uriaș de lego, cu elemente constitutive dinamice. Îi datora acest lucru Inginerului și Artistei, care l-au convins pe Com la prima transformare a acestuia intr-o orhidee uriașă, la ziua lui de naștere: i-au demonstrat că modificările nu perturbă cu nimic performanțele tehnice de zbor. Psihologul i-a susținut, argumentând că procesul transformărilor are consecințe favorabile în condițiile colectivităților închise, evitând psihoza adaptabilității forțate finale, care duce la dezechilibre emoționale ireversibile. Insensibil din multe puncte de vedere, Rem i-a rămas recunoscător lui Com că a acceptat.

-Nu se poate. .. răbufni, din nou, Sav.

Îl intriga ceva. Concluziile lui teoretice arătau clar existența unei planete, botezate de el F-07011, spre care se îndrepta Rem. Deși hiperlocatoarele funcționau de câteva ore, nici o planetă nu era sesizată în zonă. La distanțe mult mai mari figurau normal sistemele prevăzute, dar planeta F nu apărea. Nu exista fizic? Doar o concentrare de energie necunoscută?

-Reafișează rezultatele si concluziile, îi ceru el lui Rem.

-F nu figurează in aceste coordonate.

-Nu se poate. Distamța la care suntem ar permite o verificare și cu aparatura optica de bord?

-Nu, nu încă.

-Mai așteptăm atunci. Verufucă în comtinuare.

-Ești chiar atât de sigur că există? întrebă Com din ușa salonului.

-Bine-nțeles. Doar daca nu este invizibilă aparatelor, lucru puțin probabil.

-Dacă este materie va fi sesizată în curând. Poate sunt „furtuni stelare”…

-Nu chiar furtuni; poate doar o bariera, gen scut energetic, care să nu permită localizarea gravifică și electromagnetică a planetei. Așa s-ar pute explica invizibilitatea ei daca există cu adevărat. Anomaliile gravifice ale sistemului stelar atesta însă clar existenta ei.

-Toate datele ți-au fost furnizate și prelucrate de Rem; dacă a făcut o glumă?

-Ce glumă? E o simpla tinichea. Îți dai seama? Nici nu îl afectează faptul că nu se confirmă practic concluziile teoretice obținute tot prin el. Dacă ar fi fost o glumă proastă, le-ar fi confirmat, să mă deruteze.

-Poate vrea să te pună într-o situație de „impas logic”; voi doi nu prea vă agreați. Si tu ai încercat de câteva ori si ai reușit.

-Nu este programat pentru răzbunări ; un mecanism nu poate da dovadă de cinism.

-Da, dar de simț artistic poate.. se auzi vocea celei ce tocmai intra.

-Și-a revenit și splendida noastră Artista. Arăți superb, dar în privința lui Rem nu cred că ai dreptate. La el totul se rezumă la structuri matematice mai complexe, care trezesc în noi simțăminte artistice.

-După tine toată natura are la bază doar calcule matematice. ..

-Nu calcule, ci legități ce acționează în limite probabilistice și parametri aleatori stricți; pare ilogic, dar asta este situația.

-Omul face parte din natură; se supune și el acelorași rigori? Este clar că nu. Deci care este concluzia ta științifică? Omul este o anomalie, un intrus, sau este finalitatea spre care tinde natura?

-Ta, interveni Com, alintând-o. Nu îl mai provoca. Problema ridicată de Rem, dacă este reală, este foarte importantă. Reține ca Rem a dispus și „reactivarea” noastră. Premizele de la care a plecat Sav sunt reale, clare, iar concluziile au fost confirmate de Rem. Doar realitatea diferă; subiectivism sau ilogism. Nu putem risca viitorul expediției insistând în clarificarea unei situații incerte, confuze. Trebuie să decidem Sav.

-Dă ordin să se micșoreze viteza, pe măsură ce ne apropiem de coordonatele unde ar trebui să se afle planeta. Să nu treacă „prin” aceste coordonate, ci pe lângă ele; deci nu vom risca nimic.

-Dacă ar fi numai riscul ciocnirii fizice… comentă Com cu glas tare.

-De ce ți-e teama? întrebă Ta.

-O eventuala civilizație care posedă o tehnologie capabilă să „ascundă” o planetă, nu are motiv să se teamă de o singură navă, pe care a depistat-o, cu siguranță, de mult timp. Tăcerea lor mă înspăimântă. Dacă au dispărut, putem să ne așteptăm la orice din partea unor mașini care protejează planeta de intruși. Dacă nu au dispărut și nu se manifestă, înseamnă că au alte interese; ambele variante ne dezavantajează.

-Ești un pesimist incurabil, replică Ta, căreia i se ralie și Sav.

-Prefer un pesimist responsabil, decât un optimist savant, o iertă Com pe Ta.

-Logica ta morbidă apreciază optimismul meu ca iresponsabil, după cum văd, mormăi Sav, continuând să-i transmită instrucțiuni lui Rem. Dorea să reanalizeze toate datele privind planeta Fantomă, cum o denumise Com.

Imensul perete translucid se opaciză ușor, permițând afișarea astrelor din sistemul stelar pe care tocmai îl străbăteau, unde ar fi trebuit să figureze și F. Un punct pulsator era locația; mai aveau câteva zile până să ajungă în zona planetei.

Sav se lasă pe spătarul fotoliului, alunecând cu acesta spre peretele din spate, unde, lângă bar, Ta și Com serveau câte un suc de ananas. Își pregăti și el unul, îmbunătățit cu puțină vodcă. Era băutura sa preferată, ca de altfel și a străbunicului său.

Zâmbind, Cap îi făcu un semn cu capul lui Ta, pregătindu-se să-l tachineze pe amărâtul său coleg.

Un semnal luminos, urmat de unul sonor, emise de Rem, îi împietri pe toți acolo unde se aflau. Pentru o fracțiune de secunda, ecranul fu invadat de imaginea unui monstru uriaș, care se multiplica la infinit, ca un șarpe imens, nesfârșit, ce venea din fața navei. Un alt perete lateral deveni translucid. Imaginea navei spațiale ce se apropiase și se îndepărtase atât de rapid, se estompase, putând fi văzută doar ca o lumină ce-și diminua intensitatea rapid.

Nimeni nu a apucat să comenteze nimic. Toate circuitele lui Rem erau suprasolicitate. Com își reveni primul din surpriză. Verifica indicațiile la bord; totul funcționa normal, deși nava trecuse la o distanță minimă, la nivel cosmic, de Rem. A fost ca o iluzie optică, dar totul a fost aievea; văzuse cu proprii săi ochi. Monstrul părea continuu, dar el identificase elementele caracteristice ale unei nave fotonice, de dimensiuni uriașe. Trebuiau să verifice tot ce a înregistrat Rem.

-Imposibil. Imposibil. Devine obsedant acest cuvânt.

-Uimitor, se auzi glasul emoționat al lui Ta. Șarpele Infinitului; mirajul optic galactic. O singură persoana a mai afirmat că l-a văzut; l-au considerat afectat psihic de îndelungata perioadă cât a rătăcit in capsula de salvare. Un fenomen necunoscut…

-Fenomen? Nu dragă. O navă intergalactică reală, ca o imagine teleportată, imaterială, dacă ținem cont că nu a putut fi reperată de Rem și nici nu a influențat cu ceva zborul acestuia.

-Sav, eu aș fi mai precis: nu imaterială, ci fără câmp energetic. Ca o imensă aglomerare de particule de genul neutronilor; o lume neutrinică, sau cel mult fotonică.

-Nava fonicienilor triști, murmură Ta; sună frumos.

-De ce triști, comentă Com, privind însă spre Sav, care dialoga cu Rem.

-Doar cei triști trec fără a vedea nimic în jur; nici măcar o navă a altei civilizații, cum suntem noi.

-Poate că ai dreptate. Ai sesizat un lucru esențial. Trebuie să verificăm tot ce a recepționat Rem.

-Crezi că ne-au salutat când au trecut pe lângă noi?

-Nu exclud acest lucru; dacă nu au luat legătura cu noi, sau nu am sesizat noi, nu înseamnă că nu au încercat poate; nu putem exclude riscul unor avarii, sau sisteme de transmisie necunoscute nouă.

-Totuși eu am un simțământ ciudat de tristețe; sunt tristă pentru soarta infinitului acesta care ne înconjoară și a celor pe care i-a lăsat să plece, care au trecut fără să ne vadă.

-S-ar putea ca ei să aibă alt gen de percepții, văzul nefiind printre acestea. Supoziții sunt foarte multe; ai un câmp nelimitat de creație imaginativă. Noi însă trebuie să găsim cea mai logică explicație, susținuta de dovezi. Cred că ar trebui să îi trezim și pe ceilalți; să vedem ce decide și colegul nostru și Rem.

-Nu este necesară încă prezența altora. Nu s-a semnalat nici o deviere de la traseu si nici alte intervenții asupra noastră, sau a navei. Rem ce spune?

-I-am cerut să pregătească mai repede concluziile preliminare. L-am atenționat că datele recepționate din momentul întâlnirii cu fonicienii, cum i-ai botezat tu, pot fi mesaje. Să încerce să le decodifice, pornind de la elementele general valabile în cosmos și microcosmos, precum și privind particulele elementare.

-Este foarte bine. Nava, pentru că despre o navă a fost vorba, se deplasa cel puțin cu viteza luminii. Mesajele ei, chiar și cele anterioare, nu puteau fi recepționate de noi decât din momentul trecerii ei prin dreptul nostru. Ținând cont de senzațiile lui Ta, nu exclud eventuale emisii telepatice; efectul lor a fost slab, ei neavând cunoștințe privind originea noastră si compoziția bioenergetică umană.

-Raționamentul meu a fost cam același. Vom rămâne în zonă, pentru a recepționa, dacă este cazul, și mesajele anterioare întâlnirii.

-Mesajele ar trebui să le primim de la sfârșit spre început; dacă le decriptăm vom ști dacă ne-au reperat din timp și dacă pe navă au existat și ființe raționale, nu numai roboți.

-Cum o să ne dăm seama?

-Simplu Ta. Dacă în momentul intersectării traiectoriei navei noastre au schimbat banda de emisie a mesajului, înseamnă că sunt raționali; dacă nu, avem de a face cu mesaje automate.

-Tot nu înțeleg.

-Explică-i tu Sav. Am ceva cu Rem.

-Simplu Ta. Dacă emit în aceleași condiții și după ce au trecut de noi, mesajele lor ulterioare le vom recepționa, la un moment dat, suprapuse peste cele anterioare, simultan, cu riscul de a nu le putea folosi datorita interferențelor. Dacă însă schimbă banda sau sistemul de transmisie, estimând că noi avem sisteme de recepție diversificate, dovedesc că o fac pentru noi, special. Ai înțeles acum?

-Da. Ce frumos ar fi să ai dreptate. Să aflăm cine sunt, de unde vin și unde se duc. Am elimina supozițiile. Poate i-am putea ajuta, sau reântâlni, noi sau urmașii noștri, undeva în nemărginirea cosmosului trist.

-Nu-ți face iluzii. Și noi am emis doar supoziții, în baza unor interpretări. Nu fi tristă.

-Totuși mă simt emoționată; m-a cuprins o febră ciudata de când am văzut fulgerul galactic -lasă-mă să-i spun așa- care se transformă în tristețe de câte ori privesc în exterior. Este ca o despărțire de cineva drag; ca un fel de previziune. Simt că trebuie să călătorim spre planeta F, ca și cum acesta ar fi unicul țel al vieții mele. Devin ciudată, nu?

-Ai mai avut și înainte sentimentul acesta?

-Nu doar acum; dar unele lucruri încep să se clarifice.

-Autosugestie probabil. Sau… cine știe…

-La ce te gândești?

-Simțurile noastre reacționează la anumiți stimuli interni sau externi. La fel și sentimentele. Prin banale cuvinte, transmise prin diverse sisteme de comunicare, comunicăm și idei, care, uneori, sunt purtătoare de sentimente. De aici, până la a se transmite direct sentimentele, nu este mult. ..

-Telepatia ar putea fi o cale.

-Și ea; dar are o bază fiziologică. Eu aveam în vedere și varianta tehnicistă a problemei.

-Asta înseamnă că iar te coalizezi cu Sav împotriva mea; aduceți omul la același nivel cu automatele. ..

-Sau ridic automatele la nivelul omului, pentru ca, împreună, să facă saltul existențial următor, cel mai imprevizibil în momentul de față. Vor putea, astfel, să depășească pragul care ne desparte acum de cosmos, de infinitul tristeții, cum îi spui tu. Cu sistemele planetare ca particule elementare, în complexitatea galaxiilor, cosmosul ar putea fi o ființă sau altceva de natură rațională, nu crezi?

-Ști, am uitat cum se plânge; parcă în singurătate, nu?

-Nu, trebuie fi cel puțin cu altcineva; dacă nu în prezența lui fizică, cel puțin în suflet. Și acel cineva poate fi oricine, chiar și tu însuți. Iar când plângi, nu este bine să gândești; este un scurtcircuit al logicii, pe care, chiar și artiștii o au în anumite limite. Fără a intui logic, nu poți crea ceva dincolo de logică, nu neapărat ilogic sau irațional; iar tu mai ai multe de spus în artă.

Pașii ușori care se îndepărtau, după o clipă de tăcere, confirmau, gândurile exprimate cu voce tare de Com. Se îndreptă spre Sav, la apelul insistent al acestuia. Îl întâmpină cu un zâmbet radios, așa cum făcea când rezultatele îi confirmau teoriile.

-Am reușit Com! Am reușit.

-A reușit Rem, nu tu, simți nevoia să îl tachineze Com.

Zburlit, Sav se uită urât la Com, dar, în starea euforică în care se afla, renunță să îi dea răspunsul cuvenit. Dorința de a-i împărtăși datele stabilite, care îi confirmau concluziile, era mai puternică.

-Rem a recepționat și recepționează în continuare un mesaj.

-Unul, sau două?

-Două. Fiecare transmis în câte două benzi diferite și în două sisteme diferite, simultan. Asta îi va facilita decriptarea și stabilirea unui alfabet electronic, transpus în final și grafic, pentru o mai bună înțelegere, a mesajelor. Rem a descifrat doar o mică parte din mesajul transmis în momentul apariției navei; acesta este de o densitate enormă, se repetă periodic și este o transpunere binară a coordonatelor sistemului solar F, cu alte detalii. Mesajul este comprimat de câteva zeci de mii de ori.

-Zeci de mii de secunde într-o fracțiune de secundă? La viteza cu care zbura nava înseamnă că ori l-au avut pregătit din timp, ori viteza lor de gândire este…

-Pot fi valabile ambele variante.

-Tot ce e posibil. Mesajul ?

-Planeta XXX, trei caractere necunoscute încă, numărul 322-0, urmează distanța de steaua sistemului, cu parametrii orbitei si dimensiunile planetei, cu alte caracteristici. Ce este mai interesant abia acum vine: se prezintă un calcul al coordonatelor galactico-planetare în evoluția lor, care, tradus de Rem, ajunge la o dată în timp la care planeta F este echivalentă cu zero.

-Dar asta înseamnă distrugerea ei. ..

-Așa am interpretat și noi: dispariția ei. Calculând din nou coordonatele noastre actuale, după formulele lor spatio-temporale, rezultă că planeta F a dispărut în urma cu… ține-te bine. .. 15 minute.

-Imposibil. Rem nu a sesizat nimic…

-Așa este. Poate nu avea ce să sesizeze. Vom vedea. Semnalele și mesajele transmise de ei anterior, ne vor parveni în perioada următoare. Și mai este ceva.. ..

-Dacă tot continui să mi le spui cu țârâita îi cer lui Rem să mi le afișeze și îți răpesc toată plăcerea.

-Rem este ocupat acum. În esență, mesajul lor este: planeta F a dispărut. S-au salvat puține nave cu echipaj rațional. Se vor deplasa în galaxia Tau, repere xxxx, unde a fost localizat un sistem neutronic. Alte date se referă la civilizația lor; stăpânesc viteza luminii. Nava lor a fost afectată de explozie. Nu o mai pot controla. Dacă nu o vor remedia, se vor deplasa pe o eliptică, revenind în zonă peste cca. 5o ani. Avem datele elipticii. Roagă ajutor. Cam asta este ce am aflat până acum.

-Galaxia Tau? Va trebui să o localizăm pornind de la coordonatele sistemului F. După toate aparențele este la distanță de ordinul parsecilor. Poate generațiile viitoare vor reuși să intre în contact cu ei. Să vedem ce a mai descifrat Rem.

Orele au trecut pe nesimțite. Datele obținute erau uimitoare.

Nava fonicienilor nu mai putea lua legătura cu cei ce plecaseră spre Tau. Putea fi oprită doar de un câmp neutrinic intens, generat de amplificatoare cuantice; transmiteau datele necesare realizării lui. La o viteză mai mică, vor putea folosi navete de salvare, pentru a se refugia pe alte planete locuite de umanoizi. Pot coexista cu ei, fără riscul unor interferențe, în lumi practic paralele. O navă materială, construită după principii tehnice asemănătoare cu Rem, a intrat anterior în contact cu lumea lor. Au fost menținuți într-un „câmp de compatibilitate”, dar nu au mai putut părăsi planeta F. Nu cred că au supraviețuit exploziei. Compoziția lor rigidă nu le-a permis folosirea navelor fotonice. S-au refugiat în nava cu care au venit, ca un ultim refugiu. Solicitau ajutor. Vor reveni cu noi mesaje și instrucțiuni, dacă se va putea.

-Am terminat prima parte, afișă Rem.

-Continuă descifrarea, ordonă Com. Menține nava pe același curs, spre F. Afirmația lor că pot trăi printre noi, lasă o speranță că pământenii nu au fost afectați mortal de șocul exploziei. Dacă totuși câmpul de compatibilitate a fost anihilat la timp, după ce s-au refugiat în navă, acceptând să rătăcească din nou prin spațiu, explozia nu ar fi avut influențe nefaste asupra lor, probabil. Există o șansă infimă să-i regăsim în spațiu.

-Rem, caută în toate benzile un eventual semnal de ajutor. Transmite, la rândul tău, permanent mesajul: oameni caută oameni. Ai înțeles?

-Da, oameni caută oameni.

Trecuseră zile după zile fără ca elemente noi să apară. Com încercase toate variantele posibile, măturând practic zona. Tăcerea era absolută.

Trebuiau să plece mai departe, tot mai departe.

Acum toți simțeau Tristețea Cosmosului. El, Cosmosul, pierduse o planetă, iar ei… Contau oare viețile umane pentru el? Nu știau încă. –

Gheorghe Rogoz