Sentimentalul
Anul . . . 530. De la ultima expediție pe Terra, planeta X-L-4985, trecuseră peste 2 baori, cca 20.000 de ani pământeni. Consiliul Suprem Galactic Baor prevăzuse expediția peste 3 ani, dar evenimentele s-au precipitat, în momentul în care Dum, supervizorul terran nu a mai răspuns la nici un apel. Distanța foarte mare între galaxiile în cauză, respectiv Baora și Calea Lactee, unde condițiile au permis constituirea rezervației terriene, nu putea fi acoperit decât prin sistemul translațiilor spațio-temporale; experimentate la începutul anilor. . 500, cu unele eșecuri inerente începuturilor, dădeau acum rezultate mult mai bune, coeficienții de siguranță tinzând spre 85 %.
Pentru clarificarea situației, Consiliul Galactic a decis trimiterea, în noua expediție, a lui Iss și Moh, având în vedere atât pregătirea lor de specialitate, privind civilizațiile experimentale preistorice, cât și faptul că lucraseră împreună, cu Dum, anterior. De asemenea, afinitățile lor psihice puteau fi un element director esențial al translației S-T, care presupunea regenerarea lor la distanțe infinite practic. Prezența lui Dum pe planetă ar fi fost reperul cu pondera cea mai mare, crescând siguranța translației. Exista însă temerea unui dezechilibru psihic al lui Dum, determinat de însingurarea îndelungată. Putea, totodată, fi vorba și de o autoanihilare parțială, sau totală a acestuia, volitivă, ținând cont că, în condițiile terriene, Dum putea fi considerat ca și nemuritor.
Experimentul Terra începuse prin anii. . 350, întamplător, după ce o expediție clasică, cu propulsie fotonică, naufragiase în galaxia vecină. Planeta era pustie. Au fost recuperați după câțiva ani, perioadă în care, supraviețuitorii, reușisera să genereze și unele forme incipiente de viață, regenerabile, capabile de autoperfectionare, cu capacități crescute de adaptabilitate la mediul înconjurător, ostil.
Până în urmă cu 100 de baori, Terra a rămas în afara preocupărilor, neprezentând un interes deosebit, sub diverse aspecte. Atunci, Dum, fiul comandantului primei expediții, un tânăr cercetător de perspectivă, a aprofundat studiile experimentului inițiat involuntar pe Terra, extrapolând datele ciclurilor evolutive terrane și ajungând la concluzii uimitore. În limite de probabilitate general acceptate, rezultatele lui au reliefat faptul că, pe Terra, puteau apare, în mod natural acum, fără intervenții externe, sisteme complexe biologice, cu reacții impulso-raționale de adaptabilitate.
Și-a dedicat activitatea pentru a dovedi că o fază avansată a acestor organisme mobile (OM) poate fi reprezentată și de apariția unor animale cu un nivel de inteligență primar și rațiune autonomă, perfectibilă. A analizat cu o răbdare iesită din comun toate formele biologice existente, conform documentațiilor expedițiilor, dar și a celor posibile a fi obținute prin simpla evoluție naturală; în prima fazăm teoria lui nu a putut fi sprijinită de rezultate pozitive. Și-a perfecționat sistemele de analiză psiho-evolutivă și modelele probabilistice, a reverificat datele de zeci de ori, dar concluzia finală era aceeași : negativă. Insatisfacția lui era evidentă, deși rezultatele intermediare obținute au fost surprinzatoare, prin perspectiva unor noi surse de aprovizionare deschise. Dacă și calculele lui probabilistice se dovedeau corecte, materia și sistemele regenerative de pe Terra, în diferite faze de dezvoltare, rațională sau nu, prezentau un interes deosebit bioenergetic pentru civilizatiile Baor.
Expansiunile galactice au favorizat insistențele lui Dum de a se organiza o expediție pe Terra. El o conducea și el era și singurul membru al teleportării. Sistemul translațiilor spațio-temporale pentru materie nerațională era destul de bine pus la punct; existau încă dificultăți în realizarea translației bilaterale a ființelor organice, raționale în special, o dozaă de incertitudine planând asupra recuperării în termenele prestabilite, stricte, conform configurațiilor astrale. Ca urmare, Dum a propus să fie trimis pe Terra, urmând să rămână pe planetaă sau în zonă. până va fi pus la punct, pe Baor, un sistem sigur, cert, de recuperare a lui. Intenția reală a lui Dum, ai cărui confidenți au fost încă de la început Iss și Moh, era de a încerca să creeze pe Terra o ființă raționalâ superioară, din materialul biologic existent din belșug, probabil, acolo.
Lucrurile au evoluat în sensul dorit de el, dar a ajuns pe uriașul satelit natural al Terrei ; din motive necunoscute, de translație și gravitație, probabil. A primit tot materialul necesar stației de translație a materialelor energetice terrane și de echipare a centrului său de cercetări. Vastul laborator experimental reprezentat de Terra și faptul că evoluția unora din sistemele biologice regenerabile i-au confirmat calculele, l-au adus într-o stare de extaz cu totul exceptională. Procesul de aprovizionare a Constelației Baor a decurs în bune conditii; într-o primă fază a trimis, pentru analize detaliate, specimene duble pentru fiecare organism detectat în parte; unele au ajuns cu bine, pe altele le-a trimis din nou. Iss și Moh au fost principalii cercetători pe Baor care au preluat și cercetat mostrele ; în unele comunicări confidențiale, Dum făcea referire și la încercările lui, nereușite încă, de a obține un organism mobil, abstract-rațional. La un moment dat, legătura s-a întrerupt.
Iss și Moh au reluat și studiat din nou toate comunicările anterioare ale lui Dum. Nu rezultau elemente concrete care să ateste un eventual dezechilibru sau cădere psihică a acestuia; excepție făcea doar insistența lui, obsedantă, cu care revenea asupra ființei, Om numită de el, pe care dorea să o realizeze.
Intr-un mesaj mai nou apărea și o notă de resemnare; evoluția pe Terra a fost prea rapidă, ca urmare a intervențiilor baoriene anterioare; pentru a nu se perturba procesul natural, grăbind catastrofal viitorul civilizat al Terrei, intervenția pentru realizarea Om-ului ar fi trebuit făcuta mai de mult, cel puțin acum 15-20 de ani baorieni.
Moh remarcase, de asemenea, că în ultima perioadă, Dum solicitase tot mai multe echipamente pentru extinderea stației de translație, dar, verificând, a ajuns la concluzia că Dum a trimis o cantitate tot mai mică de transmaterial energetic; nu a oficializat suspiciunile sale atunci. Semnele de întrebare care persistau au dus la urgentarea expediției; nu se putea renunța la o sursa bună de aprovizionare așa usor. În absența unui semnal de la Dum nu se putea ști care era situația stației de teleportare; mai era sau nu funcțională ?
Ca urmare s-a stabilit ca, odata cu Iss și Moh să se trimita tot echipamentul pentru o noua stație, precum și pentru o navetă utilitară, dotată cu echipament de teleportare limitată, interplanetară, cu acoperire spațio-temporala de cca. 100 ani terrieni. Cu dificultățile de rigoare, totul s-a rezolvat și au plecat, sau mai bine zis, au fost trimiși ca idee și materializați ca ființe pe Terra.
Iss si-a revenit inaintea lui Moh; s-a convins ca procesul regenerativ a decurs în bune condiții și în ceea ce-l privea pe partenerul său și materialele complexe, inclusiv naveta. Medicul automat al stației, care se reasamblase singură, conform modelului implementat, a observat o ușoară slăbire a organismului lui Moh și a decis o terapie încă din starea “alfa” a acestuia. Iss s-a apucat să localizeze poziția unde au ajuns în spatiu, comparativ cu coordonatele Terrei, pe care nu o vedea.
Moh își revenea.
-Cum te simți ?
-Binișor. Tu ?
-Perfect. Totul este în ordine, cu o excepție : nu găsesc decât satelitul Terrei, pe care ne aflăm de fapt, botezat de Dum, după cum ști, Duh. Pare însă pustiu și nu sesizez nici o urmă a complexului lui Dum.
-Glumești…
-Nu, vorbesc serios. Coordonatele coincid, dar nu pot localiza nici Terra și nici satelitul său natural, Luna.
-Ai verificat și orbitele învecinate ?
-Da. Nimic.
-Radioactivitatea în zonă ?
-Normală. Nu există fragmente sau centuri de asteroizi care să denote o eventuală distrugere.
-Timpul ?
-Teoretic este cel echivalent plecării noastre, deci nu mai mult de 20 ani de când am recepționat ultimul apel al lui Dum.
-Mesajul lui nu denota îngrijorare sau panică; deci, s-a întamplat ceva în perioada de după el, ceva care l-a împiedicat să ia legătura cu noi.
-Sa cercetăm mai întai, mai bine, Duhul; vom folosi mini-teleportorul navetei. Ași fi vrut să mergem împreună, dar mă îngrijorează puțin starea ta psiho-fizică, usor afectată, după cum spun aparatele, de prima translație.
-Mi-am revenit complet. Nu-ți face griji. Merg cu tine.
-M-am gândit să ne întoarcem inițial în timp doar vre-o 20 ani; marja de eroare la locația noastră nu putea fi mai mare. Sper ca îl vom găsi pe Dum.
-Nu cunoaștem interferențele temporale reale ale translației noastre. Ști că nu putem risca multe translații succesive. Cred că putem introduce ca parametru auxiliar al direcționarii translației și banda de emisie a complexului.
-Ai dreptate, dar vom ajunge, dacă este cazul, în ultimele clipe, înainte de dispariția lui. Pentru siguranță să folosim și varianta psi, chiar dacă indicele de incertitudine este mai mare.
-Da, dar dupa ce ajungem la complex, în eventualitatea ca Dum se afla pe alte coordonate.
-Bine. Confirmăm acum la Baor sosirea noastră în bune conditii și intențiile, fără alte detalii. Plecăm apoi imediat. Să nu uiți să iei o marja de siguranța de 5 ani; vom ajunge altfel chiar în momentul dispariției complexului, cu șanse de a suferi și noi același lucru.
-Este riscant, știu, dar este și cea mai rapidă cale de a-l găsi pe Dum și de a-l ajuta. Altfel riscăm să rătăcim mult timp.
-Mă bucur că gândești așa. Dum este prietenul nostru. Fenomenul este ciudat și trebuie elucidat. Discutăm dupa transmisie.
-Putem face unele supoziții. Dacă ar fi vorba numai de disparițaia lui Dum; dar au dispărut și planeta și satelitul. Sunt două lucruri diferite, care trebuie să aibă o legătură.
-Te gândești la obsesia lui Dum ?
-Și la ea. Să ne pregătim de plecare.
Regenerarea în urma translației avu loc chiar pe platforma complexului lui Dum.
Câteva clipe pe ecran apăru chipul acestuia.
-Moh, Iss ! , strigă el.
-Dum !! , răspunseră ei într-un glas.
O străfulgerare, iluzorie parcă și totul dispăru din nou; atât complexul, cât și naveta.
Fostul satelit natural al Terrei, Duh, acum un asteroid uriaș, independent, își continua drumul spre un nou sistem solar, adăpostind imensul complex translațional. Întalnirea dintre cei trei prieteni, regasiți pe neașteptate, cu o nuanță patetică, sentimentală, în prima fază, trecuse la o notă acută de întrebări și clarificări reciproce, ce se succedau într-un ritm de cavalcadă.
-Terra și Luna…rămase gânditor Dum. Nu mai există, sau cel puțin nu mai sunt în sistemul nostru.
-Ce vrei să spui ? Le-ai distrus ?
-Nu. Am reușit translația temporală limitată. Am reușit să creez, dupa câteva modele experimentale rudimentare, pe cale aproape pur naturală, un OM și perechea lui. După chipul și asemănarea lor am realizat apoi câteva specii identice principial, cu mici deosebiri, ce țin de domeniul adaptabilității în diferite medii și pentru evitarea uniformității. Erau reușiti, dar evoluau foarte lent. Am selectat câțiva mai dotați, pe care i-am inițiat în diverse domenii, în funcție de capacitațile lor.
-Au evoluat mai bine ?
-Uneori. Am intervenit de câteva ori, constructiv, dar în pofida eforturilor mele, nu am reușit să elimin o trăsătură a lor, dominantă la unii, și anume de violență destructivă. Am adoptat apoi un sistem educațional diversificat, cu norme și percepte imuabile, pe care le-au acceptat cu mare reținere. Degenerarea unor specii raționale a impus și luarea unor masuri în forță, iar pe un continent a trebuit să distrug totul și să o iau de la început.
-Uimitor…
-Intervențiile mele în timp erau limitate de explozia evolutivă a materiei vii. Nu aveam timp să supraveghez totul și uneori îmi scăpau de sub control. Alteori vroiam prea mult de la ei, când de fapt trebuia să o iau pas cu pas, sau să renunț la tot și să o iau de la început. Nu mai aveam posibilitățile tehnice și materiale necesare unui asemenea efort, așa că am optat pentru o variantă inedită, mai puțin probabilă la prima vedere.
-Nu-mi închipui care…
-Translația spațio-temporala a Terrei și satelitului său; reântoarcerea ei în ea însăși. Am oscilat între perioada apariției primelor ierbivore și carnivore, deci în urmă cu cca. 320 milioane ani terreni și cea a mamiferelor și păsărilor, deci cca. 200 milioane ani. Terra ar fi intrat într-o nouă sferă de probabilitate, fără ca evoluția să fie afectată prea mult.
-De aceea ai solicitat extinderea complexului translațional !?
-Da. Vă dați seama de amploarea proiectului? Nu mai era vorba de o navetă sau de un asteroid ci de o întreagă planetă, cu satelitul ei.
-Dintr-un punct de vedere se pare ca experimentul ți-a reușit. Nu mai văd Terra, deși ar fi trbuit să apară, nu-i așa ? aruncă Iss cu o nuanță tendentioasă în glas.
-Ești ironic. Intuiești bine și logica nu te-a înșelat. Terra ar fi trebuit să apară; îți confirm că este aici, dar nu o putem vedea. Poți să continui singur raționamentul
-Ce vrei să spui ? interveni Moh.
-Ca savanți sunteți la curent cu teoriile lui Neru privind lumile paralele…
-Erau supoziții, speculații teoretice, imposibil de argumentat fizic.
-Așa știam și eu Moh. Fără să fi intenționat, am obținut dovada concretă, la scară planetară. Am plecat de la premiza că evoluția sistemelor stelare are loc semiciclic, în spirală, pe suprafața unei sfere infinite, ce se intersecteaza în bucle temporale. Am calculat momentul distanței minime în care doream revenirea și ale interferențelor favorizante maxime. Pregătirile au decurs fără incidențe majore; acumulasem energia cosmică necesară. Translația a început bine, dar, la un moment dat, a avut loc o “alunecare” necontrolată, cu toți parametri tinzând spre zero. Controlam cele cinci dimensiuni, dar, spre surprinderea mea au apărut alte trei dimensiuni necunoscute, cu un parametru ce făcea echivalența între zero și infinit în limite finite. Practic a avut loc trecerea într-un alt univers, infinit ca probabilități, exterior universului nostru material. Zona în care a trecut prezintă deformațiile specifice zonelor de contact și respectă alte legi, ce derivă din ecuația generalizată primordială. Ca urmare, încă o perioadă, pe care nu o pot preciza, dar pe care încerc să o determin estimativ, Terra și satelitul ei se vor găsi și vor urma o traiectorie identică aproape celei anterioare, dar în exteriorul sferei noastre de actiune.
-Ai pierdut Terra într-o lume paralelă, nevăzută, intangibilă !? …izbucni Moh.
-Ai putea spune și așa. Tot ce am putut face până în prezent a fost să stabilesc cât mai exact traiectoria pe care ar fi trbuit să o urmeze Terra în sistemul nostru, la timpul final al translației și să il plasez pe Duh pe această traiectorie.
-Deci, intr-un fel, insoțim Terra, interveni și Iss. Crezi ca o putem recupera ?
-Problema este mult mai complexă. Vă dați seama ce câmp imens de cercetare ni s-a deschis în față ? Contactul cu lumi paralele superioare sau inferioare nouă, posibilitatea stabilirii altor necunoscute ale ecuației universale, o noua gândire științifică…
-Deci renunți la Terra ?
-Nu, dar practic nu am găsit încă și nu întrevăd posibilitatea recuperarii ei fără a o distruge. Toate cercetările complexului le-am orientat și în acest sens, cibertroanele funcționând la capacitatea maximă.
-Rezultatele ? interveni Moh.
-Reduse, dar uimitoare; cum vrei să le iei.
-Cum adică ?
-Nu am reușit ce doresc, dar, în anumite condiții, necontrolabile, aleatoare, am reușit să transmit pe Terra unele mesaje ciberoptice, pornind de la principiile telepatiei.
-Au putut fi recepționate pe Terra ? Cum ai ajuns la concluzia asta ?
-Intr-un fel da, dar doar de către unii “inițiați”. Fără a interveni genetic asupra lor, i-am “sensibilizat” la frecvențele telepatice ale creierului meu. Nu am putut asigura o legătură sistematică, directionată, ci doar aleatoare, fără a cunoaște în prealabil subiectul, dacă, cum și cât din mesaj va recepționa.
-Nu poți stabili cert subiecți ? Poți asigura însă și o legătură inversă ?
-Asta încerc să fac, fără rezultate notabile. Primele rezultate au arătat că, indirect, pot să le orientez activitatea, subiecților, acționând asupra inconștientului lor.
-Dificil de controlat și estimat rezultatele concrete, cugetă Iss.
-Am realizat un program complex care se derulează pas cu pas și care nu mai necesită decât intervenți de control sau perfecționare- adaptare la diferite situații, din partea mea.
-Am reținut aspectele legaturilor psi, dar, după cum te cunosc, nu cred ca te-ai limitat numai la acestea. Presupun că ai încercat și calea teleportarii în situții limită spațio-temporale…
-Da, dar doar în câteva cazuri singulare am reușit, în proporții infime, să recuperez câte ceva de pe Terra, atât materie minerală, cât și organică.
-Și oameni ?
-Nu, nu au suportat translația și am fost mai retinut ca urmare. Sistemele sunt în curs de perfecționare, dar nu am nici o perspectivă privind reușita. Întâmpin greutăți, întrucât nu mai am nici o bază amenajată pe Terra. Aproape tot ce întreprind are un caracter aleator, probabilistic cel mult. Mai ușor pot realiza translația de aici, pe Terra, cu riscurile de rigoare, dar nu pot trimite decât simpli roboți, care se, sau sunt distruși repede; în caz de pericol sau ceva neprevăzut ei se autodistrug; la fel s-a întâmplat și cu câteva mininavete de cercetăre autonome, gravifice.
-Personal nu ai încercat nimic ?
-Nu Iss. Atâta timp cât posibilitatea unei reveniri era incertă, nu am încercat nimic în acest sens. Am în vedere o variantî a translatării Duhului, cu tot complexul, după regenerarea rezervelor energetice, dar mai am multe de făcut în acest sens.
-Crezi că vei reuși ?
-Nu știu, dar cred că voi încerca până la urmă, dacă nu găsim altă soluție. Fără mine civilizațiile terriene vor evolua necontrolat și îmi este teamă că se vor autodistruge.
-Dar și o translație eșuată poate duce tot la autodistrugere; a ta.
-Da, dar a ajuns o obsesie. Lumea creată de mine, imperfectă, incapabilă să-și domine deficiențele genetice de comportament, are nevoie de sprijinul meu. Este creația mea și mă simt responsabil de evoluția ei. Voi suferi infinit mai mult dacă nu voi reuși să mă întorc pe Terra. Le-am promis la început că voi revenii, că le voi oferi o lume și o viață mai bună, că or să facă parte, în limitele lor modeste, din lumea noastră, practic nemuritoare. Le-am transmis mereu acest lucru și ulterior, pentru încurajare și, atâta timp cât mai cred în mine, se vor abține de la acțiuni ce pot duce la distrugerea umanității. Dacă nu eram singur și mai aveam pe cineva cu mine, cred că îmi asumam riscul.
-Într-adevăr riscul ar fi fost foarte mare, poate fatal. Ești unicul care cunoști complexitatea problematicii și poți controla eficient Duhul; acesta reprezintă, pe moment, unica legătură, atât cu Terra, cât și cu Baor, concluzionă Iss. Pe gânduri, continuă : într-un fel și reântoarcerea noastră în Baor depinde de el.
Lui Moh nu-i scăpă reținerea și îngrijorarea ascunsă din vocea lui Iss. Știa ca prietenul său nu se hazardează niciodată în afirmații ilogice sau gratuite. Avea un motiv să facă aluzie la acest lucru, deși știa că reîntoarcerea lor era prevăzută și în situații limită, dacă nu l-ar fi găsit pe Dum iar complexul ar fi fost distrus.
-Al nostru ? în ce sens ? își exprimă el îngrijorarea.
-Vă înțeleg reținerile. Voi nu sunteți atât de legați afectiv și profesional de oameni. Totuși, ca buni prieteni și cercetători, vă fac o propunere, evită el un răspuns direct.
-De ce nu ai cerut și nu propui să cerem ajutor de pe Baor ?
-Am mai multe motive Iss. Unul este perspectiva unui aflux mare de așa-ziși “specialiști” în translații, care vor încerca să recupereze Terra, cu orice risc, pentru a dovedi valabilitatea unor teorii diverse, fără a ține cont de sistemele biologice terrane ce vor fi anihilate.
-Înclin să îți dau dreptate. Tentația lumilor paralele, a experimentului practic Terra și a implicațiilor lui în viitorul galactic le-ar lua mințile multora.
-Pe lângă specialiști, vor fi mulți aventurieri pseudo-cercetători, mercenari comercial, plaga sistemelor limitrofe baoriene și mulți alții, cu sau fără scrupule, mai mult fără.
-Ai dreptate în această privință.
-Mă bucur că gândiți așa și că mă înțelegeți, pentru că vreau să apelez la ajutorul vostru
-Oricând, dar în ce sens ?
-Vreau să plec pe Terra ca să asamblez acolo un complex translațional individual, în prima fază…
-Este prea riscant.
-Da Moh, dar este singura soluție mai de perspectivă. De aceea am nevoie de voi aici. Ar mai fi o variantă, cu sanse mai mari de reușită, dar nu vă pot cere așa ceva.
-La asta mă gândeam și eu, spuse Iss. Reușita experimentului depinde de cel care rămâne aici și nu de cel care pleacă; cel mai competent ești tu, iar eu și Moh suntem conștienți de asta. Cel mai bine ar fi să plece unul din noi doi, așa că mă ofer eu ; mă atrage mai mult decât crezi ideea.
-Mă bucur că ești alături de mine. Îpreună cu Moh voi putea să asigur cele mai bune condiții de teleportare în lumea paralelă. Întrucât timpul pe Terra trece mult mai repede -o zi de a noastră reprezintă o generație la ei- propun să discutăm pe măsură ce facem și pregătirile necesare; suntem într-o perioadă când confluențele astrale sunt oarecum favorabile.
-Doar o întrebare: cât timp crezi că va trebui să rămân pe Terra, dacă reușim ?
-Doi-trei ani terrani, ca să avem timp și noi să pregătim revenirea. Ca urmare, personalitatea ta trebuie transpusă unui om; propun o persoană de vârstă medie, în deplinătatea forțelor fizice, ca să nu îți limiteze capacitatea de acțiune și deplasare, dacă va fi cazul. Am multi “adepți” acolo și puțini “inițiați”. S-ar putea să intri într-un om de rând. Nu pot anticipa nimic. Vom anunța sosirea ta din timp, dat fiind timpul relativ și le vei vorbi în numele meu; te vor asculta și te vor ajuta mulți.
-Este bună ideea; voi fi trimisul tău, poate chiar rudă cu tine.
-Ești mai tânăr, așa că, întrucât mă așteaptă pe mine, să spunem că l-am trimis pe fiul meu; va fi mult mai eficient. Îți voi prezenta și toate datele pe care le dețin despre ominizi, sau oameni, cum se denumesc ei; le vei memora rapid; dispun de tehnologia necesară. Totodată, vei putea remedia și unele deficienței apărute pe parcursul evoluției lor.
-În ordine.
-Reține că ominizii au o libertate largă de mișcare, de organizare, de perfecționare evolutivă, atât pozitivă, cât și negătivă. Codul lor genetic le impune numai unele limite biologice, dar, oricum, nu pot ajunge ca noi și să constituie un eventual pericol în perspectivă.
-Înțeleg, interveni Moh, că, pentru diversitate, le-ai inoculat ideile unitare. Vorbind însă în termeni lungi, evolutivi, nu este respectată, în multe puncte, legea progresului universal a contradicțiilor.
-Teoria credinței unitare inoculate are și câțiva parametrii aleatori…
-Da, dar se menține crescută și probabilitatea neconcordanțelor aleatoare în timp real.
-Exista și acest risc, dar nu am găsit o altă soluție viabila, mai simplă.
-De când ai plecat tu, noi am experimentat o idee interesantă, dar doar în domeniul biovegetal : negația preponderent simbiotică.
-Deci o extindere a teoriei contradicțiilor, de unificare a cauzelor și efectelor.
-Ceva în acest gen. Concret, în cazul ominizilor ai avea nevoie de o nouă credință, bazată în principal pe negarea cvasi-totală a primeia. Experimentele pe care le-am făcut, au demonstrat că, din cele două ramuri, rezultă o multitudine, practic nelimitată, de noi categorii evolutiv superioare, care păstrează elementele negației primordiale, în diferite limite, fără a le putea elimina. Oricum, este un criteriu asigurator, superior probabilistic.
-Ideea este interesantă, dar irealizabilă, din punctul meu de vedere. Eu nu pot nega ce am afirmat, fără a le zdruncina credința așa greu obținută.
-Tu nu și nici cineva care ar vorbi în numele tau, intervenii Iss; dar altcineva ?
-Nu ar gasi receptivitate; eu sunt unicul.
-Ba da. Păstrând idea finalității inițiale, propavăduite de tine, un altul ar afirma exact contrariul practicilor curente, speculand greutățile și deficiențele apărute, găsind noi soluții și explicații acolo unde teoria inițială s-a blocat, etc…Vor diferi doar căile, nu și scopul.
-Dar vor fi mari conflicte…
-Sunt inevitabile. Selecția naturală, negarea negației și preceptele morale induse nu pot duce în final decât la rezultate pozitive.
-In final, dacă rezistă civilizațiile. Oricum, sunt de acord. Vom analiza varianta noii noncredințe, tu Moh urmand să trasezi liniile directoare și modalitatea de acțiune într-o primă fază. Pe parcurs vom vedea ce mai trebuie schimbat și unde să intervenim. Dacă nu mai sunt alte probleme de ordin general, să va prezint în continuare complexul si să trecem la treabă. Dacă veți pleca amândoi, în perspectivă, vom avea mai mult de lucru. Să mergem.
Furtuna atingea apogeul. Un fulger de o intensitate greu de imaginat se abătu asupra ruinelor complexului Baalbeck, fiind preluat de imensa coloană metalică, aureolată pentru câteva clipe de un nimb de o irizație ireală. Rafalele grele de apă se prăbușeau din nou peste negura ruinelor și coloana stingheră.
Om își reveni treptat din transa telepsihică în care intrase, cu atâta efort, în urma cu cca o oră, cu coloana divină.
Recepționase idei, senzații, dialoguri, uneori amplificate brutal de furtună. Rămase cu o senzație de gol perpetuu, imposibil de cuantificat în idei raționale, pe moment.
Persista doar o obsesie, ca un fir roșu, în jurul căreia se reuneau date mai mult sau mai profund cunoscute; ce aflase se suprapunea într-o măsură însemnată peste anumite aspecte cunoscute din istoria umanității; concluzia pe care era silit să o accepte nu putea fi decât una : erau singuri în universul paralel.
Șansele de a reveni în universul galactic al baorienilor și al altor civilizații erau practic nule, ținând cont de riscurile imense.
Reținerile lui Iss și Moh în acest sens erau evidente, chiar dacă ulterior au participat la experimentul Terra; au reușit și au declanșat evoluții în sensul dorit de ei, lumea actuală fiind martoră în acest sens; au plecat și se pare că încă nu au mai putut reveni pe pământ; poate în viitor.
Dum a rămas singur ? Ce s-a întamplat cu ceilalți doi ? Vor rămâne atașați de oameni , sau de baorienii din care-și au originea ? O perioadă probabil nu au renunțat la experimente, dovada în acest sens fiind diversele dispariții inexplicabile ale unor obiecte și persoane, chiar a civilizației Maya în secolul VII-VIII, misterioasele obiecte zburătoare neidentificate, concentrarile energetice și anomaliile gravifice și temporale din zona Bermudelor sa.
-Va trebui să reanalizez totul din nou, gândi cu voce tare Om.
Mesajul înmagazinat în coloană era incomplet; s-ar putea ca el să fi fost șters intenționat și el să fi recepționat doar impresii remanente; spunea prea mult ? Nu ar fi trebuit să existe ?
Totuși nu putea fi un simplu incident. Furtuna s-a declanșat spontan, iar concentrarea energetică a vizat doar zona ruinelor. Era să nu supraviețuiască descărcării electrice; a avut noroc.
Stabilise, după o muncă imensă, potentialul gravimagnetic al fiecarui bloc de piatră al platformei imense de la Baalbeck, calculase limitele interferenței lor și ajunsese la uluitoarea concluzie că ele aveau ca rezultantă un vector care viza un punct semicentral al complexului, un soclu plasat lateral, stânga, fără nici o coloană, sau obelisc pe el. Acesta ar fi putut avea rolul unui receptor-captator-focalizator, dar era incomplet. Intuise, ceva îi sugerase, oricum i-a venit ideea unei coloane metalice. Cu sprijinul unor prieteni realizase o coloana proportională cu celelalte și cu dimensiunile soclului; rezultatele au fost nule. Il obseda ideea. Într-o dimineață s-a trezit convins că soluția ar putea fi coloana de la Delhi, inoxidabilă, inexplicabilă, de origine necunoscută.
Luni de zile a alergat pentru aprobări și, doar după ce au realizat una asemănătoare, pe care să o amplaseze pe locul celei originale, pentru a nu afectă încăsarile din turism, guvernul indian i-a permis să împrumute coloana și să înceapă experimentul. Aparatura complexă s-a dovedit ineficientă. Au renunțat ziua trecută, echipa retrăgându-se. El a rămas să aștepte sosirea elicopterului, pentru a prelua coloana. Nu cunoștea cauza întârzierii lui; să nu fie iar o lovitură de stat, se gândise el.
Greșeala i-a aparținut. Plecase de la premiza că tot complexul are rolul de receptor al semnalelor cosmice. Se dovedise că funcționa însă și ca emițător energosimbolic, asemenea transmisiilor telepatice. Ca să emită, trebuia să primească un semnal, care să nu fie distorsionat de variațiile energetice ale complexului în timpul funcționării; trebuia deci să existe un coridor energetic ecranat. Coloana și soclul nu prezentau nici un contact metalic energetic. Rămânea ideea altui contact, eventual telepatic. Calculele îi reliefaseră o zonă în care interferențele energetice ale complexului erau nule; era o nișă la baza platformei, usor deteriorată. Aceasta îl salvase pe el și minicalculatorul portabil, în care înmagazinase evoluția experimentului. Datele recepționate de el se înregistraseră automat, sau așa spera el. Altfel ajungea un nou caz patologic, cu obsesii iraționale dacă povestea tot ce a aflat.
Era decis să continue experimentul. Ce receptase nu era un mesaj propriu-zis, ci amintirile unor persoane.Cu ce scop le-au dat aceastp formă narativ-confesională ? Nu știa. Simplă relatare întâmplătoare, sau avertisment căruia i s-a imprimat, în acest mod, o doză sporită de credibilitate. Supozițiile erau multe și doar viitorul putea să le selecteze pe cele juste.
Singuri într-un univers paralel , neamenințați de nimeni, decat de ei insusi , oamenii aveau eternitatea în față.
Era decis să înceapă o campanie în vederea reorientării cercetărilor fundamentale spre domeniul lumilor paralele; o șansă poate de a reveni în universul originar.
Totodată, va urmări, prioritar, stabilirea unui contact aleator sau sistematic cu “ceilalți”, pentru a colabora în sensul revenirii Terrei în lumea lui Dum.
Dar oare aceasta era soluția ? Omenirea s-ar simți mai bine ? Ce ar deveni ei : material biologic experimental, insuficient dezvoltat, într-o lume în care “ceilalți” trăiau milioane de ani. Oamenii au dorit întotdeauna ceva mai bun.
Cu cât aprofunda problema, cu atât își dădea seama că oamenii sunt mai fericiți așa cum sunt acum, pentru că trăiesc cu speranța unei lumi mai bune. Pierderea speranței este începutul declinului, resemnarea, degenerarea. Poate ceilalți au avut dreptate decizând să-i lase aici. Mai bine mici, dar proprii lor stăpâni, într-un univers al lor, decât simpli muritori într-o lume a zeilor practic nemuritori.
Atinse computerul în care se înmagazinaseră dovezile ce arătau că, atât biblia cât și coranul ,vin de la același unic Dumnezeu. Memoria magneto-optică a acestuia putea fi ștearsă prîntr-o simplă comandă; memoria omenirii, nu. Oare câți gândeau ca el ? Mulți preferă poate să lupte pentru realizarea speranței, fără a ține seama de consecințe. Pentru prima oara, de mulți ani, se simțea incapabil să ia o decizie.
Zvârcolirile furibunde ale furtunii de nisip reflectau parcă vâltoarea gândurilor lui, închise într-un cerc vicios de incertitudini, peste care se suprapuneau vanități personale și responsabilități umane.
Omenirea are dreptul la speranță, își spuse și, cu geanta în mână, părăsi nișa în care se refugiase. Se îndreptă spre coloana pe care alunecau reflexe argintii, într-un joc aleatoriu necunoscut și de neânțeles. Rafalele oarbe de nisip, care își exprimau în forță vrerea cădeau zdrobite de tăcerea grea a mileniilor; își reluau totuși zborul neliniștit, într-o nouă speranță, fără speranță, dar totuși speranță….
În pustiul nopții, urmele pașilor vieții se pierdeau în incertitudinea timpului.
George Gh. Rogoz