A vorbit acasă

-darul-

A vorbit acasă… Iar s-a întristat. L-a certat soția; Era vinovat. Nu dorea prea multe: Doar iubire… doar. O pierduse toată? Pâlpâia mai rar? El îi da dreptate, Într-un sens… de plâns. Au rămas ”alături”, În alt sens, restrâns. El dorea ”căldură”, Nu cuvinte reci. Pătrunse în suflet, Deschideau alt ”beci”. Nu cerșise milă; A greșit, ”plătea”. ”Alungase răul”, Departe de ea. Ura și trădarea, În lanțuri l-au pus. Ca să-i protejeze, S-a lăsat prins, ”dus”. Nu vor înțelege; ”Lumile”-s aparte. Timpu-i doar același: Departe-i ”departe”. A vorbit acasă… Iar, și iar… și iar. Mai spera că Viața I-o păstra… ca ”dar”.

(Pentru un ”el”… și alții)