”Cam-plăcându”-mă i.a

-pierzător al timpului inutil-

Cu o grijă prefăcută, Căci îl cam durea în cot, Ba, pot spune, că-n mai multe, Căci era, de neam, cu bot, Mă tot consola, ieri, Jimmy, Că, de, fac și eu ce pot: -Ooo, de jenă să nu-ți pese, Că tot stai și te holbezi, Și, în loc s-aduni mâncare- Căci, de asta, doar trăiești- Te ”cam-placi” în vorbărie, Obsedat ca să grăiești! Fă și tu cum știi mai bine, Ca un ”ăla nu-știu-cum”, Căci, pe bune, chiar te ”prinde”, Să fii uneori nebun, Și să tot urli în ceața Minții tale de ”străbun”! Căci ”mata”, cum zice Masha, Ești, mai ”prim”, sincer, din toți, Și n-are a legătură, Cu ce nu faci, chiar de poți, Adică să dai din coate, Loc să-ți faci, printre cei hoți. Nu prea le am, eu, cu limba, Dar tot știu s-o folosesc, Când îmi dai zeamă de oase, Și încerc s-o ”dovedesc”, Și să mârâi, de plăcere, Când, la tine, mă gândesc. Deci, tu fă, ce poți!… Desigur, Și să stai, să ”vegetezi”, Căci, nimicul nu contează, De nu îl realizezi, Dar, în schimb, ai mintea trează, Bine odihnită, vezi!? Nu te obosi degeaba, Ca să faci ceva cu ”rost”, Ca să râdă lumea toată, Că, iar, s-a găsit un prost, Să ”plătească”, făccând ”bine”, Un al dracului de ”cost”! Tu con-place-te pe tine, Și, în sinea ta, fi demn, De o soartă mai precară, De la Dumnezeu, un semn, C-ai acces deplin la ”sus”-uri!… Bine-ar fi să bați în lemn! Nu are-a… ce mai contează, Că, tonți, te vorbesc de rău, Căci, tu, nefăcând nimica, Nu greșești, și-i bine, zău, Că n-au nici ”apă la moară”, Să se ”bage”-n neamul tău. Să nu vezi credință-n vorbe! Sfinții nu-s de nasul lor. Menține-te-n indolență, Sictirit de-al lor ”folclor”, Cu nuanțe de ”tri-vale”, Chiar de e ”cântat” în cor! Mai fă și… Sau, știi… Mai bine… Nu că tu… Dar, totuși… Bine…

M-am gândit să-i dau cu… ”Marș!”-ul, Dar, în timp ce chiar gândeam, M-am convins c-avea dreptate, Și că-n tot ce nu vedeam, Și, desigur, nu făceam, Timpul, să trăiesc, pierdeam.