Ce Democrație!

Am strâns, ieri, cățeii, Și i-am luat la rost. Cu Democrația, O duceau cam prost. Mârâiau într-una, Când se întâlneau, Să-și împartă masa, Ce, zilnic, primeau. Puffy și cu Mitza, Chiar îi evitau, Și-așteptau, deoparte, Ceva să le dau. Ursu și Capone, Se-ncolțeau ades, Căci vedeau, în toate, Propriul interes. Rex se lua de Boby, Cel mai nărăvaș. Speram că, prin vorbă, I-aduc pe făgaș. -Deci, Democrația… Ea e pentru toți. Nu contează rasa, Nici cât de mult poți. Forța nu-i măsura Ierarhică-n voi. Drepturi au, egale, Și cei mici și goi. Ca-ntre noi, desigur, Boby mi-a rânjit: -Tu mănânci friptura, Noi, miros prăjit. -Egal(=) nu poți pune Între om și câini. Voi aveți doar labe, El, minte, și mâini. -Deci Democrația E mai multă-n voi. Grosul(carnea) pentru oameni, Restul(osul) pentru noi. -Ea nu se împarte; Unică-i de fel. Doar că se aplică La cei ce-s ca El. -Deci Democrația E un lucru sfânt. Dac-o rog eu, carne, Ne dă, pe pământ? -Dă egalitate, Pentru toți la fel, Și alungă teama Lupului, din miel. -Da-l mâncați cu poftă, Și netemător. Unde e dreptatea? Doar la ”vânător”? -Umanii sunt oameni; Mai greșesc și ei. De-aia, vorbă-lungă, Poți, în bot, s-o iei! Mi-a ”scăpat” ideea, Căci mă enerva. Îl durea, de toate, Sigur undeva. I-am văzut, pe seară, Ciufuliți cam toți, Convinși, ”democratic”, Că mănânci ce poți. S-a întors și Ursu, Mândru ca un țap. -Știi, Democrația, Le-am ”băgat-o-n cap”!…