Ce-i cu tine, țară ”scumpă”?

-de Crăciun-

De Crăciun, mama-mi spunea, Să îmi iert dușmanii. Ce-i cu tine, țara mea? De ce nu-ți ierți ”sărmanii”? Mor bătrânii, fără fii Care să-i îngroape. Din azile, azi ”gonești” ”Condamnați” la moarte. Unde îi alungi? Pe drumuri? Pe șosele nu au loc. Trec ”aleșii” în ”Merțanuri”, Și-i batjocoresc cu foc. În canale?…-S ocupate. Pe sub poduri? Nici atât. Caralii-i scot din parcuri, Și se plâng, de-atât bătut. Pe maidane, cutii goale, Nu mai sunt, și asta-o știi. Mici drogați, dar vechi în ștate, Rup din viață, câte-o zi. Când le dai ”răbdări prăjite”, Mințile se ”rătăcesc”. Tineri și copii se-”ngroapă” În vise ce-i amăgesc. Ce-i cu tine țară ”scumpă”? Dragă-mi vine greu să spun. Nu ”în șir” cum te blestemă; De Crăciun, vreau să fiu bun. (știre: se suspendă ajutoarele pt. căminele de bătrâni; realități)