Cu masca de trăire

Pentru-o coajă de trăire, Căci miezul era vândut, Am dat ani la rând binețe, La servici, tăcut, pierdut. Pentru-o floare de ocazii, Cumpărată pe bani grei, Am trăit și printre razii: -Cui i-o dai? Nu spui? Nu vrei? Pentru-un strop de fericire, Căci, la litru, nu găseam, Mi-am pus masca de trăire… Doar acasă o scoteam. Pentru binele pe care Îl făceam cu chiu, cu vai, Eram ”tras la întrebare”: -Dar tu… interese… ce-ai?… Pentru-o viață-”mbelciugată” În nevoi, griji, și dureri, Ne-mbătam cu apă plată, Și serbam zile-n tăceri. Pentru cine poate crede, Am trăit pentru copii; I-am ferit de ”neagra noapte”, Și-au rămas puțin mai vii.