Dansând în turmă

”Hoardele” se înfrățesc, într-o horă largă. Muzica nu e la fel, dar toți trag s-o dreagă.

Tot mai des, tobe se-aud, în ritm de paradă. Vânătoarea a-nceput. Urșii sunt de gardă. E ciudat că omul nu-i pe vre-o baricadă, Ci se pierde în desiș, ca un soi de pradă. Orchestranții schimbă-n mers, muzica și tonul. Se dansează tot mai des, după cum e zvonul. Vorbele, în melodii, sunt mai mult „cu cântec”. În prostie le-ascultăm, cam ca pe-un descântec. „Vraja” sună mai mereu, ca o păcăleală, Dar dansăm cu capu-n jos, mândrii de „scofală”. Chiar de n-am făcut-o noi, alții-o iau de bună, Și se bucură nespus, că dansăm în turmă. Că e bine, că e rău?… Binele îmi scapă. Laptele e tot mai rar; cofa-i tot cu apă. Cașcavalul e la vulpi; corbii stau pe cracă, Și ne croncăne-a priveghi… Greu cuiva să placă. Mult prea des ritmul e trist; nu-i a noastră hora. Cu un mire Continent, România-i nora. Cea bogată în nevoi, și săracă-n faptă, Cea bogată în copii, demni de altă soartă. Cea săracă-n bogății, scoase la tocmeală, Cea săracă în bătrâni și copii cu școală. Am golit izvoare vechi, de străbuni și ape, Brazii i-am tăiat, zglobii, pentru cozi de sape. Că și fierul, cât de rău, de n-ar avea coadă, N-ar lovi, atât de greu, trunchiul țării-pradă.

Chiar mi-e dor, să mai zăresc, de-o opincă-o urmă. Fluierul se-aude trist… când dansezi în turmă.