Departe de Rai (tristă ironie)

-preoți-(rari)

Prinși în sfânta delăsare, ”Aburită” prin cuvinte, Preoți rari, de multe-n stare, Greu ne-aduc, de El, aminte.

”Seamănă, dar nu răsare”… Chiar ziceau țăranii noștri, Fără-a face vre-o prinsoare, Care, dintre ei, sunt proștii.

”Fă ce zice prea-slăvitul!”… Când citește, nu din minte, Și ia seama și la ”botul” Ce îl ”pune”, ”sub cuvinte”!

Faptele îi sunt ”oglinda” Sufletului ”păgub-os”, Care, în ”ciolaniadă”, Calcă totul, pentru ros.

Iartă-i Tu, de poți, Părinte, Ca, sărmanul cel de rând, Să nu Te mai pomenească, Lângă ei, nici chiar în gând!