Depresivă toamnă i.a

-pentru un ban-

Orizontul nu se vede; Dac-o fi rămas și el el. Satul e-”nglodit” de zloată; Latră-un câine prost, fidel. Verdele-și boiește fața Cu un cenușiu-murdar. Doar un corb, pe ramuri ”roase”, Țopăie încă sprințar. Cârâie-ntr-o limbă ”acră”, ”Scârțâită” și acută, Prevestind, sau povestind, Despre lumea asta slută. O pisică, jigărită Ca mai tot ce e prin jur, Îl privește, de pe prispă, Și-l înjură c-un ”Miauuu!” dur. Nu îl sperie cu asta; Creanga-i sus, iar el vioi. Mâța e plouată bine Și-are poftă de-un cotoi. Ca o damă ”cultivată”, De un proxenet pe străzi, Se tot ”unduie”-n plimbare, În ”vederea” unor ”gărzi”. Doi cotoi, în pom, de strajă, Lângă curtea cu dulău, Flenduriți, holbați, visează Câinele dus la ”bulău”. Singuri, doar cu mâța-”ncinsă”, Să își facă ei de cap, Doar o zi și-o o săptămână… Ce contează că n-au pat. Corbu-i vede și-i pârăște, Guraliv, la cel cățel. Tremură inimile-n mâțe, La lătratul lui mișel. Ploaia-nvinge pasiunea; Pleacă, ”jinduind” în van. Fete mari se pupă-n case; Ce nu fac, pentru un ban…