În traiul cu miros ”stătut”

Pestrițe vorbe-mpovărate De sensuri bine-ascunse-n legi, Fac astăzi viața mai ”ușoară”, În dublu sens, doar pentru ”blegi”. De nu-nțelegi, și crezi aiurea, C-așa și trebuie să fie, E și firesc, ca-n timp, trăirea-ți, Un altu-abil, în hăț, s-o ție. Te simți chiar bine fără grija, De-a lua, cumva, uman, decizii, Ca-n trupul unei vieți ”bolnave”, Să faci, cu fapta, mici ”incizii”. Să ai puterea de-a ”cârpi” o ”rană”, Sau de-a tăia un an de muritor, Pentru-a putea, copiii, să apuce, Să-și vadă prunci-n viitor. Comoditatea e la rang de cinste, Și gândul doarme, obosit de ”stat”, Când indolența tot întinde ”lumii”, Cel mai comod, și iluzoriu, pat. Treptat, și vrerea-n timp abdică De la statutul de ”putut”, Căci ce contează-i doar ”păpica”, În traiul cu miros ”stătut”…