Ne ”stingem”

În Umbra Luminii, Ne ”stingem” în noi. Ce trist este Cerul; Cad lacrimi, prin ploi. Paloarea Luminii-n Cenușa de zi, E umbra pierdută-a Voinței de-a fi. Căzută în tina Cuvântului gol, Ea-și pierde valoarea; Vândută-i pe-un pol. În mintea smintită De ”eu”, unic gând, Pătată-i de patimi, Și pofte de rând. În fapte proscrise, Simt plumbul în zbor. Căzute-n uitare, Luminile mor. Iubirea tardivă-n Vacarm de iertări, E-o umbră fugară, A bunei purtări.