Oare cine e nebunul?

Într-un fel de ironie, Plânge râsul sugrumat. Zâmbetul e de fațadă; Sufletul e zbuciumat. -Ești nebun de tot! îmi zice Sănătosul promovat. E convins c-așa e viața; Nu se simte vinovat. Oare cine e nebunul?… Eu, sau el, în lumea lui. Se complace-n adevărul ”Oului născut din pui”. Nu e bine? Invers poate? Pui n-a fost la început? Mă dărâmă întrebarea; Fac și eu ce n-am putut. Cu o mutră, nefirească, Cel nebun nu m-a lăsat; Ne-am privit în ochi, iar mâna În oglindă doar am dat.