Petic mic de Rai

Ciucașul și-nalță domul, Într-un curcubeu de munți; Împreună cu Zăganul, Către Cer, sunt parcă punți. Sfinxul Bratocei, bătrânul, E, de ploi și vânt, albit. Steiuri zburdă prin fânețe, Și prin codrul mult iubit. Pe azur, ”curge” un nour; Chiar și corbii sunt frumoși. ”Îmbătată” e simțirea, De brăduții ”languroși”. Se alintă-n briza ”dulce”, Cam înghesuiți, ce-i drept, Cu-o ”morală” sfântă-n fire: Vor să crească-nalți, și drepți. Din păcate ”înălțimea” Îi ”apasă”, -i ține jos, Iar ”eroii” ce-o sfidează, Zac în grohotișul ros.

Dar e Mai, și-n plaiuri ”suple”, Rododendronu-și arată, În divină feerie, Fața roză, bucălată, Ce zâmbește-a fericire, Și te lasă fără grai, Cu privirile ”pierdute” Peste-un petic mic, de Rai.