Prevestea trecutul

-viața vie-

Prevestea trecutul Ce va să ne vie, Cu regretul sincer Pentru ”viața vie”.

Un cristal când crește, Are oare viață? Viu e tot ce-”naște”, ”Preschimbări” la față? Adevărul, însă, E mult mai departe; Omul e-o eroare, Ceva mai aparte. El ignoră legea: ”Totul se transformă”, Și-o interpretează-n: Totul se ”diformă”. La-nceput, să ceară, S-a-nvățat, cu frică, Dar astăzi, cu forța, Ce nu ia, chiar strică. Simplu clovn pe scena Morții ”trecătoare”, Are două fețe; Una-i zâmbitoare. Când e bun, ca fire, Râde la străin; Când e rău, cu sine, Cu alți-i hain. Ăsta e umanul, Cu-n sfârșit prescris, Ce, de ”viața vie”-i, Declarat proscris.

Un nebun cu minte, Simplu ”trecător”, Prevestea trecutul, Altui viitor.