”Sclipitoarea” la TeVe

”Strălucirea”-i te orbește, De la unghii pân-la toc. Cu sictir, când ”alți” servește, Gura-i-ia, parcă, și foc. Ea e ”Doamna cultivată”, Nu pe câmp, pe trotuar. Are-un neuron, ce zburdă, Fericit, ca-ntr-un hambar. Tenul înnegrit îi face, Ochii mari, sticloși și goi. Bunul-simț o lasă-n pace, Cu limbajul ei, de ”soi”. Buzele, clar sfidătoare, Cu-aroganță, se ”con-plac”, Și-ntr-o ”sângeră” culoare, Par a fi date cu lac. Nasul, ”cioc-îrliu”, nu glasul, Doar pe sus se semețește. Toată-n tot ”reflectă” falsul, Dar, prostia-n ea, ”sclipește”.