Sensuri stricte la ghișee

-2- La ghișeu, o doamnă, Tot cârpea, cârpea, Semn clar că, de lume, ”I se cam rupea”. Alta, cu pudoare, Rochia netezea; Ca și la colegă, ”I se fâlfâia”. Un slujbaș tot umblă, Cu un os, pe grabă, Fiindcă i-a zis șeful ”Să-l pună la treabă”. Lumea cârcotește Că nici drepturi n-are; Plâng slujbași-n hohot, ”Că în cot îi doare”. La fel, penitentul, Geme, ”lăsat baltă”. A rămas, săracul, ”Cu buza umflată”. Un client, mai harnic, De cârpe-ntreba, Că-i zisese șeful, ”Spală putina!” Cu-o batistă, altul, Ștergea urmele, Căci funcționarul ”Scuipa vorbele”. Cu dureri, un unul, Ce venea de-o lună, Se ținea, ca omul: ”O luase-n mână” Ca o ironie, Unul, cred, corect, Muncea în picioare; ”Îl durea în rect”. Un șefuț, la care Nu-i găsești perechea, Lăcrima, pe bune: ”Frecase ridichea”. La ghișeu, clienții, Ochelari purtau, Căci funcționarii, ”Ochii le scoteau”. Un slujbaș, cert obosit, Tot ștergea orarul, Căci el și-l păta mereu; ”Îi sărea muștarul”. Un alt șef, călcat pe nervi, Cu obraz ca scândura, Se tot oțăra la toți; ”Îi sărise țandăra”. Șchiopăta un altul, Târând Viața grea, Că-și ”băgase prostul, Picioeul în ea”. Un sărman încărunțise, Tot stând pe la rânduri, Și de-abia se mai vedea, ”Copleșit de gânduri”. Zi de zi, veneau la poartă Pentr-un drob de pâine; -Azi, e azi, ce căutați? ”Doar v-am zis că mâine”. Crăcănat, un șef cu burtă, Pomenind de ”dumnezei”, Părea ”zburător” de baltă, ”Rățoindu-se la ei”. Prin birouri, mai prin dos, Trepăduși grămadă, Tot ”trăgeau”, ca la edec, ”Sfori, să nu se vadă. Șefuleți micuți, cu rât, Sau ceva pe-acolo, ”Puneau botul”, la bani buni, Dați discret și solo. Alții se uitau în sus, Făcând gura mică, Căci știau și ei ceva: ”De nu curge, pică”. Într-o Yoga, percepută Greu chiar și cu gândul, Unul se chircea pe jos: ”Gura bătea fundul”. Vre-o câțiva, întinși pe jos, Unul peste altul, Chiar ”dormeau pe ei”, căci, de, Bun de tot e ”Statul”. O Fudulă, cum să spun, Suflet de artistă, ”Se-nvârtea” pe lângă proști, ”Cu cioara vopsită”. Lipicioși și-alunecoși, Șefii Mari pe viață, Se simțeau ca-n Raiul Lor, ”Unșii”, bine, pe față. Foarte mulți, să nu zic toți, Cu ”dureri și-n coate”, Își legau și feșe mari, Mai ”în jos de spate”. Cei din rând, luau Nurofen, Ca să-și stingă ”setea” De-a-njura, căci e normal, ”Să îi doară mintea”. Aruncată, cult, pe jos, Roasă, clar, cu dinții, Căci ”erau certați cu ea”, Zăcea ”Cartea Minții”. Unul, acuzat că-i prost, ”C-a schimbat macazul”, Rușinat, se tot văita; ”Îi crăpa obrazul”. Vre-o câțiva, tot țopăiau, În birou, pe paturi, Căci erau dintre cei noi, ”Ce munceau în salturi” , Prin birouri circula O fantasmă slabă, Ce se-mpiedica de tot: ”Era Legea oarbă”.