Țărani și țărani

-omul Lui-

Cârciuma-și întinde Mrejele prin sat. Are rezultate: Câmpu-i numai hat. Cot la cot, bărbații, Chiar țărani cum sunt, Beau și-njură strașnic, Și se aia-n vânt. Timpul nu-i presează; Orele se scurg. Cu foame-ntre coapse, Nechează un murg. Viața-și scurge sensul, Mai mult stând pe loc. Cu vorbe, speranța Se tot umflă… Poc! Din bodega mică, Mare la cântar, Ies, pe brânci, sătenii, ”Săriți la muștar”. Îmbulzeala-i ține Drepți, pe cei mai mulți. Doi se iau la palme Și în dinți, ”făcuți”. Rânjetul, ca zâmbet, E ceva de vis. Cu pumnii în gură, N-au nimic de zis. Totul trece iute. -Cum? Numai atât? ”Gro măie” un unul, Din suavul gât. ”Munca” iar începe; Salahori sadea. Beau fără rușine Și fără perdea. Noaptea lin se lasă Cu ore târzii. Câțiva se mai mișcă, De chiar crezi că-s vii. În genunchi, pe stradă, Câte unul zace. El își vede ”omul”; Încă-l lasă-n pace…