Trecător prin soartă

-”Esența”-

Pășești într-o viață Cu-n final pre-scris, Trecător prin soartă, Într-un fel, proscris. Calea se sfârșește Doar în sens de ”trai”; Dincolo-n Vecie, Nu există ”grai”. Din păcate, nimeni, Pragul, de-a trecut, N-a putut să facă, Pasul, și-n trecut. Dincolo-n ”uitare”, Oare câți vor fi? Și-or aduce-aminte Și de zori de zi? Oare frumusețea Nu se pierde-n ea, Dacă, fiecare, Vede doar ce vrea? Doar când e lumină Umbrele apar; Dispare contrastul În Lumină, doar. Binele, perpetuu, Cu un Rău uitat, E-o ”banalitate”? Greu de suportat? Fără lacrimi, Cerul, S-ar usca de dor. Dacă-aș fi ”Dincolo”, Aș dori să mor? Lumina eternă, Patima-ar orbi. Numa-n ”aprobare”, Singuri am vorbi? ”Rostogolul” vieții, Linie ar fi. Fără infinituri, Ce-ai putea dori? Fără de durere, Fără nici un țel, Ar ajunge omul, Doar un singur El? Ar începe, ”lumea”, Toți, a o crea, Și iar de puterea, Să facă ce vrea? Noi suntem aceia? Sau vom fi odat? Posedăm ”Esența”: ”Femeie…Bărbat”….