Bai

Cerul ne așteaptă, D-ai cu susu-n jos. Raiul se arată, Pe la colțuri ros. S-a uzat sărmanul, De-atâta-nvârtit, Așteptând un suflet De uman cinstit. E bai că, azi, omul, Rece-i la iubit, Cu o conștiință Pură, din ”vorbit”. ”Făcut” din cuvinte, Binele-i curat, Deși, prin mocirlă, De Viață-i cărat. Traiu-i provocarea Drumului spre Rai, Dar șansă mai mare, Pentru Iad o ai. Primul e sublimul Pentru cei ”pârliți”, Oropsiții sorții, În chin oțeliți. Celălalt se vede Printre bogății, Și o Viață ”plină”, De nu poți s-o ții. Ce este mai bine, Mult prea mulți, nu știu. Raiu e ce este; Iadul, omul viu.