George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Ăsta-i ”dansul”

Locurile-s ocupate; Loc de ”bine”, nu mai e. Întrebați-vă mai bine, ”Cine sunt?” și, da, ”De ce?” Uni-ar trebui să fie; E-un principiu clar, corect. Răul, Bunul, Indolentul, Îi alegem noi, direct. Uneori îi ”ghicim” bine; Da-i păcat, se schimbă-n timp. Nu mai știm de ce ne temem; De deștept? De omul tâmp? Îi alegem pe o listă; Ni se bagă cam pe gât. Greu să-i selectezi din vorbe, Pe cei ce au colți, sau rât. Ăsta-i Jocul; ca la carte. Măsluit e însă des: Locuri cumpărate-n spate Și propuneri după ”fes”. Sinceri ”Lătrători” ne-nvață Ce-i corect, în scopul lor, Și alegem ”puritatea”, Prespălată-n bani, nu clor. Prețurile-s ca la piață Și se dă după ”nevoi”. Ei câștigă-ntotdeauna: Noi ”plătim”, ca ”Vai de noi”. Plățile sunt ca la curve; Buletinul în avans. Noi rămânem cu plăcerea De-a fi luați, în șut, la ”dans”. Muzica-i după ureche; Potrivită pentru hoți. Tobele se bat, și praful Cade pentru ”restul toți”. Pașii sunt cam ca la horă; Înainte și-napoi. ”Învârteala” e cu ”cântec”, Când se prind, în ”dans”,”copoi”.