Atât am putut

Ieri, de lene, Graba, Rău s-a molipsit. Pe bun drept, acuma, Mă ”dau” obosit. De mult stat degeaba, Clar, cert oropsit, Ca și Statul nostru, Sunt, chiar plictisit. Ca și el, persemne, N-am chef de nimic. Fac totul în silă, Cu el bun amic. De îi zic ”putoare”, Ar fi pleonasm. Cu legi ”răsuflate”, Parcă are astm. Eu tușesc aievea; El strănută doar. Ne ”croiește” soarta, Cu ce dă în ”dar”. Doare ”primitura”; Lipsa, și mai rău. Nu-i hain din fire; Dă la alții, zău. A ales ”aleșii”, Că-s bine ”tratați”. E o chestiune Doar între ratați. E-mpânzit de ațe; Trage priceput. Are și largi ștate; Câți au încăput?!?… Locuri peste locuri, ”Ministrează” des. Vă-ntrebați, pesemne, Câți mai sunt, sub ”fes”. Interesul, frate, E politic-os. Când îți dă binețe, Joci pe zahăr tos. ”Fideii” aclamă; ”Fideluțe” sar. Viața, ca și Moartea, Jucate-s la zar. Praful, pentru muncă, De pe tobă-i bun. ”Zarzavatul” lefii, La păstrare-l pun. Un impozit geme; Altu-au pus pe el. Ce contează-i scopul, Nu că sunt la fel. Mână peste mână, Laba au bătut. Trag toți la progresul Început…”stătut”. Statul stă pe lege; Partidu-n statut. Scuză, sinceri furtul: ”Am luat ce-am putut”…