Consoarta

Boby-mbrobodit de ”una”, Mă lătra ”la sentiment”, Căci dorea, și pentru ”dânsa”, La masă, ”aranjament”. O găsise nu-știu-unde, Cu un nu-știu-ce golan, Care o trata, de ”fufă”, Cu-n profund aer mârlan. S-au luat în dinți oleacă, Ca să pară mai eroi, Și-au bătut laba, la plată, Pân” s-apară un garoi. Brusc căzută-n ”amoreală”, Ca în putina cu dor, I-a șoptit, scurt, dintr-o dată: -Ori mă ai, ori o să mor! A plătit ce se cuvine, Prostănac de felul lui, Ferm convins că ea, ”dulceața”, Va sta bine unde-o pui. Se gândea să i-o și pună, Zgarda, ca pe un inel De logodnă, pentru-o viață, Ea cu toți și el fidel. M-am gândit să-i fac morală, Dar părea chiar fericit. Cât contează sentimentul, Și la omul ”rătăcit”. I-am avut pe Jack și Pussi… Ca-n ”familie”-au trăit. De-i dădeam un os, el, iute, I-l ducea, ca un iubit.