Cerșetoarea

Mă gândeam… Greșeală proastă; Chinu-i dublu de acum. ”E normal ca-n lumea noastră, Dreptul să cerșească-n drum?” Lângă el, o Libertate Terfelită de Cuvânt, Parea ca o umbră chioară, Răscolită doar de vânt. Trecătorii își dau coate: -Ai văzut ce au rămas? -Prea-au poftit la ”mai-de-toate”. -Și-i chilug; Drepul e ras! -Și ea, zici c-a fost sublimă? -Au întins-o mulți prin șanț. -Cât o valora acuma? -Nici doi bani; chiar nici un sfanț. -A fost bună, zici, odată? -Nu știu, eu n-am apucat. -Dar s-ajungă-așa, pe stradă? -Despuiată? S-a-mpăcat. -Poate, de i-am da o șansă? -De pomană? Ești cam ”dus”. -Ne ajunge pentru vile? -De palat, eu chiar am pus. -Deci, atunci să dăm cu piatra? -Grijă să o nimerim! -Zici că-și merită pedeapsa? -Pe deplin, zău, aferim…