Ce-a rămas

Dup-o lungă, trecătoare, Perioadă în mormânt, M-am întors, să scurm în soare, O bucată de pământ. N-am putut să-ngrop trecutul, Cu durerea lui cu tot, Dar l-am părăsit acolo, Sau, am încercat, socot. Mințile, luate cu mine, Le-am pierdut, pe rând, puțin, Fiecare adumbrită De-ntunericul din chin. Ce-a rămas? O umbră vie Rătăcită prin prezent, Ce încearcă, fără voie, Să strige, la Timp, ”Absent!” Cresc copaci-n veșnicie; Orele se scurg banal. Greu îmi vine a mai crede În ceva frumos, normal. Teamă nu-mi mai e de mine, Dar, un pic, cred, că de El. N-am crezut că o pot face, Fără-a-I fi, adept fidel.