Ce Viață

Viața s-a împiedicat De un om ”grămadă”, Ce-ncerca, la lumânare, Ziua să o vadă. Pe prea mulți, i-a ajutat Să-și sfârșească visul, Într-un mod clar inedit: Bătându-le ceasul. Pe Sisif l-a ocărât Că nu e în stare, Pe un deal, aiurea-n vârf, Bolovani să care. Ce făce, ce nu făcea, O cam ”da în bară”, Dar, pornită, învăța, La gâturi să sară. Unii-o venerau, frumos Făcând sluj, pe pofte, Și-o pupau și o sugeau, Ca mici papă-lapte. Alții, mai morocănoși, Sceptici, ca pornire, O tratau cu ”Hai-sictir!” Dar, doar în ”vorbire”. Faptele lumești, de rând, Prea-curveau Destinul, Proslăvind, cum nu vrea El, Desfrâul, festinul.