Cu ochii-nchiși

Pe un prag de viață, geme „Unul” dintre „alți” copii. Singur a rămas pe lume. Va trăi, fără a ști…

Cu ochii-nchiși încerc Vecia S-o-ntrezăresc printre cei vii, Dar văd cortegiul lung de coase, Purtate mândre de stafii.

Cu ochii-nchiși „întorc” privirea, De la Sfârșit spre Început. A fost mai bun? De ce nu este? Și Viitorul m-a durut.

Cu ochii-nchiși aud o „vorbă” Ce-ncearcă vieții sens să dea. Senină Moartea îmi zâmbește: „Ai înțeles? Nu-s eu cea rea…”