George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Cucul

Cucul, singur, cântă-ntruna… Vrea să știm că el există? Sau să îl lăsăm în pace? Sau ne cheam-n viața-i tristă?

Dac-ar vrea să stea doar singur, N-ar cânta, să-l știm acolo… Vrea să fim și noi iar liberi, Fiecare, ca el, „solo”?

Să „ieșim” din „colectivul” Ce-l plătim cu „biruri” grele? Să „zburăm” din colivia Auritelor „zăbrele”?