Discutând cu-n prost

Mi-am făcut de lucru, Discutând cu-n prost, Ce credea că ”vorba” Poate-avea un rost. El zicea că-i ”totul”; Eu doar mă-ntrebam. Insista: ”Esență-i!” Eu mă cam strâmbam. -E comunicare! Cale de progres. -Când e doar la vale, Susu-i în regres. -Fără ea, ideea, N-o poți contura. -Cuvântul, ca vorbă, Poți a-l ”vântura”. -Ce e drept, mai zboară, Dar e și simbol. -Dar la Libertate, El cam dă ocol. -E îndemn la faptă Și la ”om a fi”! -Hai s-o lăsăm baltă! Trăim zi de zi. -Deci, crezi că doar scrisă, Vorba are-un țel? -Poate fii banală, Cu vântul la fel. I-am mai zis vre-o două, Că mă ”dădeam” zmeu. Mă privea, ca prostul, Din oglindă …zău…