Dialect

Prostită, mulțimea, Nu ca intelect, Concepea minciuna Ca pe-un dialect. Pricepea ”agale”, Căci nu se grăbea, ”Cam ceva” din toate, Și-alea greu, abia. Legănate-n vorbe, Mințile-adormeau Și, în vise-ncinse, Ambră doar sorbeau. Se simțeau, în drepturi, Mai bogați ca zeii , Și-ngrășau pământul, Sângerând ca mieii. ”Cadențau” în ritmul De târâș docil, Spre-un progres pe care-l Coborau facil. Mălăiața pară N-ajungea la ei, Împărțită-n taină, De ”măreții ei”. Venerând, la ordin, Prea-sus-pușii zei, Pomeneau, cu-obidă, Des, de dumnezei…