George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Doar legendele persistă

-sat ”necopitat”-

Într-un sat, oglinda țării, Jerpelit ca vai de el, Foamea lâncezea la masă, Cu gându poate la miel. Oile din bătătură Erau ”duse”-n sens de nu-s, Iar izlazul, fără urmă, Doar pe hartă era pus. Grijulii, primari cu norma, Îl făcuseră pierdut Și, în tacit-urnă poftă, Cu bucata l-au vândut. Vitele din sat, credule, Fără dreptul la cuvânt, Mu-mu-geau, parcă-n ne-știre, C-au ajuns să pască vânt. ”Ovinetul”, strâns grămadă, Într-o turmă de nativi, Rumega, cu-ndestulare, Minciunele de naivi. Timpul a trecut și satul A rămas ”necopitat”. Doar legendele persistă: -Ce izlaz aveam odat…