Drepturi crețe

Nu trageți cu tunul în vrăbii! Ajunge și-o pușcă. Nu trageți în oameni! Ajunge și-o cușcă. Tăiați, cât sunt verzi, și copacii! Uscați, nu mai sunt așa buni. Păstrați-vă-n viață dușmanii! Ca fonduri s-aveți, și cununi. Nu dați de pomană mâncarea! Distrusă, v-aduce mai mult. Iubirea e, clar, depășită; Nici mila nu-i demnă de cult. Păstrați-vă inima-n ghiață! De-i rece, nu intră-n călduri. Nu-i bai că se vaită mulțimea; De drepturi au parte, ca nuduri. Zdrobiți, cu răbdare, minciuna! Să poată s-o sugă cei mici. Cei mari pot s-o-nghită și-ntreagă; Și dați, de-i nevoie, din bici! De plebe-i jignită puterea; Deci luați, fără jenă, ce vreți! Lăstarii dreptății să crească! Prin lege, să-i faceți mai creți!