Genul? Ființă

Într-o gură de canal, Răbufniri de viață, Nu au uși și nici nu știu Ce-i aia o clanță. Peste ele-n pas zglobiu, Trec ”viețuitoare”, Cu un nume cam pompos: Umani, mi se pare. De privești însă atent, Cu bunăvoință, Vezi, cu spaima-n ochiul stâng, Că-s genul ”ființă”. Te-ngrozești când te gândești Că-s asemeni ție, Și trăiesc, fără Lumini, Într-o moarte vie. Tot la fel, sunt cei de ”sus”, Umblători cu ziua, Ce scurg lacrima din Cer Și o bat cu piua. Ce obțin e hărăzit, Ca pomeni reci, triste, Celor ce, uitați apar, Doar la vot, pe liste.