George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Goana după oase

-banu-i ban-

E concurs; ”Blazoane”, De înalte case, Încep, cum-se-cade, Gopana după oase. Unii zic: ”Alegeri”; Alții: ”Ce vor ei”; Adulanții: ”Domnul”; Eu: de Dumnezei. Dacă iei, de bune, Ce zic ”părți”, în ”parte”, Vezi că nu-i niciunul ”Giorno”, ca la carte. De corecți, crezare Le-am da, zău, la toți, Am vedea o hoardă De tâlhari și hoți. Listele sunt scurte; Nu-i norodul tot. Liber e s-aleagă Râtul, sau un bot. Nu știi ce-i mai bine: Cu, sau fără ei. Cu sinceritate, Bagi mâna… și-o iei. Ți-ai votat ”alesul”, Fără prea mult moft, Pân-să bagi de seamă Că-i ”făcut” din soft. Goana după oase A-nceput, perfidă. Din ”castel”, puterea Trage prin firidă. Învățați, cu carte, Gloabe călăresc Și rămân la coadă, Ca normal-firesc. Cavaleri cu ”stare”, Ca averi și bani, Prea-prostesc ”prostimea”, Pentru câțiva ani. Urnele se-așează-n Văzul tuturor. Ziua, sus se umblă; Noaptea-n fundul lor. Turismul se-ncinge, Cu votanți grăbiți, Cu îndestulare, La ”normă” plătiți. Înviați, cu acte, Morți votează-n ”stol”, De vezi cimitirul Cum rămâne gol. Bolnavi, ce-n spitale, Au trecut mai an, Țopăie pe liste, Căci de, banu-i ban.