Între ghilimele

-din popor-

Pe coclauri, grisonate De mult praf, adus din sate, ”Bătea câmpii”-n voinicie, În profundă sărăcie, Un țăran, adus de spate, Ce-a uitat de mult de lapte, Care-și animtea, pesemne, Și de timpuri mult mai demne, Când punea mâna pe coasă, Când intrau barbari-n casă, Cam ca cei de azi, cu birul Pe-un ogor, în care, pirul Face pace cu ciulinii Înzestrați, din plin, cu spinii Legilor profund netoate, Bune să te ștergi la spate, Inventate peste noapte, În goană, pe apucate, Ca să umple-un gol, cu goluri, Recoltate de pe soluri Cultivate-n dorul lelii, Ignorând grosimea pielii, Pe obrazuri prea-cinstite, Asta-n sens de ”omenite”, După datine, ce mita, Se vinde-n bazar, ca pita, Căci e bună peste tot, La cei mari, ce pun un bot, Sau mai multe, după rang, Până face prostul ”Bang!” Și se duc, bine-”nvârtiți”, Fericiți și-navuțiți, Cu rude-ndeajuns ”făcute”, Cum se cade, pe tăcute, Ce au învățat, din mers, Cum se fură banul, ”șters”, Cu discreție din scripte, Pentru țeluri mult mai ”apte”, Cum ar fi un Viitor, Pentru ei, că-s din popor.