Între-bări

Oamenii m-au întrebat, ce-mi place la viață. -Ați văzut vreodată voi, un măgar în piață,

Cum aleargă nesătul, dup-atâtea drumuri, Și nu știe ce să ia, dintre-atâtea bunuri?

Dacă da, atuncea eu, n-am nimic cu viața. O accept ca pe un dat, cât i-o fi ei ața.

De plăceri nu mai vorbesc, că sunt masochiste, Că iubesc ce-mi face rău, și mă-nchin la vise.

De dureri e cerul plin, cu reflexe-n oameni, Pe Pământ e traiul greu, ură ai în semeni.

Ne-ngrozim de păcătoși, răi, cu noi de-o seamă, Și tot frângem la dreptăți, fără nici o teamă.

Crucea o purtăm pe sus, lumea să o vadă, Și-o lăsăm prea des cu noi, în noroi să cadă.

Pe copii îi îndrăgim, ca pe mieii-pradă, Și doar plângem, când vedem, paștele în stradă.

Că îmi place, sau că nu, viața e frumoasă. O trăim, sau o dorim, în Natura-casă.