La cap

”Poftele” s-au împărțit Între ”am”, ”mai vreau”, și ”basta”. Cei din urmă-au dat-o chix, Însă doar de data asta. Unul cere, căci doar vrea, Altul ia, căci își permite. Vin pretenții de ”prea-prea”; Satisfacția-i cu minte. Cei ajunși la ”cap”, se bat, Pe căpătuiala-n sine, Și își fac ades ”de cap”, ”Dând la cap”, în noi, vezi bine. Morfolind ce-au câștigat, Sau nu-și pot permite încă, Se căznesc, efort depun, Să fugă, discreți, de muncă. Poftele li s-au deschis Și celor ce ”creanga” umblă, Care, viața o trăiesc Mult prea mult, din plin, chiar dublă. Cine-s ei, ce vor și fac E-o-ntrebare cam zvârlugă, Cu-adevărul ”laș-inos”, Ce tot dă, prin dos, să fugă…