La masa Norocului

”Încrede-te! Ai șansa ta!” Norocul te îndeamnă. Nu crede în iubirea lui; De curvă-i, nu de doamnă. La pieptul lui, mult adulat, Te ține cât poftește. E însă foarte schimbător, Și trădător, firește. Cu o Damă Verde, Sau de Pică-n carte, Sinceră cu ora, Sau cu ziua, poate, Norocul fățarnic Te cam dă pe spate. Încrezut în șansa Că îl ai cu tine, Cam puțin obraznic, Căci, de, te mai ține, Te repezi, cu poftă, La tingiri prea pline. Masa copioasă Poftele-ți provoacă, Și-mbăiat în vise, Care ”dau”, să placă, Te aruncă-n semeni Veniți de la troacă. ”Mâna” nu te lasă, Cînd pluseasză unul, Și te-arunci, ca prostul, Ca să dai tu ”tunul”, Ignorând Norocul, Fraged ca și fumul. Tremură privirea Pe o carte-”nchisă”, Când mai ai, în față, Doar o simplă fisă, Ce-a scăpat, se pare, De Noroc atinsă. El, perfid, îți bagă Degetele-n minte, Cu credința oarbă, Nu în cele sfinte, Că poți și cu Dracul, Ca să treci o punte. Scârțîie sub tine, Ca o șansă-ngustă, Căci arată bine, Și dama în fustă, Cu ochii în flăcări, Amintind de pustă. Cu ocheade strâmbe, El nu-ți mai surâde, Și pornind, în joacă, Masa să colinde, Patima, în alții, Ca-n tine-o aprinde.