Meniri

Captivați de viață, Visul l-au uitat. Sufletul, în beznă, De Trai e pătat. Sunt un ”eu” și ”altul”, Cu umbră-n priviri, Oropsiți ai sorții, Prăzi pentru ”meniri”. Destinul nu-i mână; Îi ține închiși. Mor, privind Speranța, Cu ochi larg deschiși. Șansa le surâde Doar pentru ”pierdut”. Pentru ei, zadarnic, Zilnic s-au zbătut. Resemnarea-și face Veacu-n ochii goi. Doamne, Tu și Sfinții, Ce-ați avut cu noi!?…