Norocul

A trecut Norocul Pe le poarta mea. Nu a stat o clipă, Căci se cam grăbea. Doar vre-o două vorbe, În fugă-am schimbat: -Mai trăiești, străine? -Da, da-s cam turbat. -Te știam venetic, Nu hain de tot. -Mi-au pus unii hățuri Și zăbală-n bt. -Înțeleg frustrarea; Și mai ești și chior. -Mi-au pus ochelarii De cal, pentru-ai lor. -Deci, ți-ai pierdut sensul De-a fi cu oricine. -M-au spurcat cu banul. Ferice de tine. A plecat ”Furtună”, Pe la ”case mari”, Unde stau cei care În ”prostime”-s tari. Am ieșit pe stradă; Nici urmă de el. E un sat ”pe ducă”, Cu lume la fel. E chiar Paște mâine; Ortodox apoi. Oamenii se-nchină; N-au noroc, sunt goi…