Nu încă?

Să-mi îtorc privirea Nu mai am de ce. Trist plânge Trăirea Printre pân-te-ce. Îmbulzeala-i mare; Alt oraș de vis. Când spus este totul, N-ai nimic de zis. Picioare se calcă Într-un scop decent, Șușotit în grabă, Cu străin accent. Zâmbitoare oase, Se hlizesc din flori. Altele-n ferestre, Chiar îți dau fiori. Casele-s de vină, Că sunt moi, din start. Ca de gelatină E și geamul spart. N-au tavan, ca Mila Să cadă din Cer Și să-mbălsămeze Mințile de fier. Nu-mi întorc privirea; Ochii doar închid. M-am trezit? Nu încă. Nici când îi deschid?…