Nu mă miră

-sărbători-

Presărate cu ”arsuri”, Văile se-nșiră Pe un munte-ncătușat De om… nu mă miră. Râu-și face larg ocolul, Adâncit în ruptul mal. Lacul, răvășit își stoarce Pe nămol, răzlețul val. Negurile-și sorb menirea, Azi, din sufletul de om. Crocodilii varsă lacrimi, Ca dragi corbi, pe-un ultim pom. Prin orașe curge zeama Unor ciorbării de soi. Printre pofte, se discerne, Visul cu pereții goi. Satele-ngrășate-n troace, Rătăcesc printre ciulini. Bocetele schimbă ritmul Cântecelor cu mălini.