Ploaie-n dor mărunt

Plouă-n ritmul sec, Al morții de toamnă. Clipe, bat și trec; Ora nu-i o doamnă. Plouă-n gol pământ, Sfârtecat de patimi. Plânge pote-un sfânt, Părăsit de datini. Plouă-n singur sens; Cerul nu se udă. Viața, în noroi, Îi face în ciudă. Plouă obsedant, Ca vorba deșartă. Prinde rădăcini, Cu ură vărsată. Plouă-n dor mrunt, Peste-o lume crudă. La ce e cărunt, Ea rămâne surdă. Plouă peste-un vis Adâncit în foame. Ce doare-i prezis, Pentru cel ce doarme. Plouă trist, încet, Ca pe altă lume. Cerul, ieri ascet, Se ține de glume. Plouă-ndurător, Cu mila iubirii. Timpul, răbdător, N-a dat-o uitării. Plouă pentru morți, Blând și în surdină. Vii-s trași la sorți, De-o mână haină. Plouă, în final, Lacrima târzie. Plânge-un om banal; Ce-i dus, nu învie. Plouă-n veșnic drum, În uitări de sine. Mă gândesc la Domn; Oare cât ne-o ține?…