Plai cu dor

Pe-un crâmpei de umbră, Aninat de soare, Strănuta o ciută; Tușește și moare. Din copaci, turbarea Cuprinsă de focuri, S-a întins pe munte; Pădurea-i doar smocuri. Un izvor se plânge, Rătăcit pe prund, Că ceva-l jenează; Cenușa pe fund. Trufaș, se înalță Spre un Cer șezut, Un ciot de poveste; E, în fund, căzut. Un cioroi tot cântă Pe un plai cu dor, Survolând pământul; Totu-i șters-color. Se aude-o voce, Sfânt neâmblânzit, Ce-ntreabă ”umanii”: -Ce dracu-ați păz/ț/it?!…