George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Pe un drum

Pe un drum, cu șanțuri Îndesate-n el, Trece-un om, cu Jalea Pătrunsă, la fel. Undeva, prin suflet Și-a făcut sălaș; Vine, pleacă, vine, Pe-al vieții făgaș. Pasul scurmă praful Îndrăgit de vânt. Pe Cer nu se vede Urma vre-unui sfânt. Din pustiul sorții, Doar vise răsar; Fete, ca Morgana, Drept ”Bine” apar. Orizonturi strâmbe Le dezbracă-n sens. Putregaiul faptei, Face traiul ”dens”.