Pe un câmp lucios

Dincoace de nouri, Pe un dulce plai, Omu-ncearcă, Iadul, Să-l îngroape-n Rai. Lungi tranșee sapă Oamenii de rând. Nu contează vârsta, Nici sfântul din gând. Cimitire-extinse, ”Mâinile” își dau, Prin gropi lungi, comune, Ce, nici cruci nu au. Undeva, aicea, Pe un câmp lucios, Grâul se ridică Sprijinit de-un os. Obosiți de muncă, Corbii se-odihnesc. Chiar le place traiul Nou, neomenesc. Nimeni nu-nțelege Croncănitul lor. Pare-un imn de slavă Pentru ”morții-n cor”. Iadu-și scoate capul… Vai! E chiar de om. Agățat, se-agită Într-un ultim pom.