Plouă cu păcate

Plouă cu păcate, Plouă cu minciuni; Curățat e Cerul, Azi, și de minuni. Plumburiu-mbracă Copacii cu flori; Umedă sclipire, Palidă-n culori. Cade iar în tină Tot ce-a fost iertat; Lacrima mai spală Sufletul pătat. Forme fără viață, Norii mint puțin; Îmbuibați cu aburi, Plâng, nu se abțin. E doar de fațadă, Fără sentiment; Au ceva din oameni: Pacea-n armament. Tunetul răsună: -Mai tăceți și voi! Plictisit e Cerul De ce cerem noi. Fulgeru-și arată Colții-nflăcărați; Sunt, ca toți, se pare, Pe om supărați. Vijelia vine; Vijelia trece. Umanu-și revine Dup-o ploaie rece. N-anvățat nimica, În minciuni scăldat; Ploua cu păcate… Nici n-a observat.