Prea-prea... de tot

Mă gândeam, ca omul Prea bătut la/în cap, Că e prea aiurea, Prea adânc să ”sap”. -Ești prea-prea cu satul; Prea îl ”judecești” Prea te iei de toate Și nu prea ”plătești”. Vorbe prea-cinstite, Sau cam prea de tot, Când eu știu prea bine Că, prea mulți, au bot. Cam prea des, și restul Masca-rât își pun, Prea dispuși să râme Pentr-un trai prea bun. Prea curând, Dreptatea, Mullt prea ignorată, Nu prea intră-n ”normă”, Da-i prea ”fluturată”. Prea porniți să fure, Și duruți în cot, Prea o fac de ”oaie”… Și-asta-i prea de tot.