Rob în s at ”pătat”

-prea bătrân pentru-a zâmbi-

Un uman, curbat de soartă, Prea bătrân pentru- zâmbi, Își păzea Viața la poartă, Murmurând, fără-a vorbi. Trupul, obosit de fapte, Tramura la pas curent. Gândul, răvășit de minte, I-amintea că e absent. Chipul, măcinat de anii Ce l-au prins sub piatra lor, Sugera că, perspectiva, Tot mereu a fost doar dor. Ochii, adumbriți de iarna Ce și pleoapele-au scurmat, Căutau, cu-nfrigurare, Parc-o Cale de urmat. ”Simplul el”, un oareșcine, Ca oricare om uitat, Ignora, uman din fire, C-a fost rob în s at ”pătat”.