Rușinea

Rușinea-ncântată Că-i în pielea goală, Și-a schimbat sălașul, Din minte, în poală. Doamna, căci de dânsa Clevetim puțin, O făcu ”de oaie”… Nu pot să m-abțin. Nu o luați de proastă, Chiar de nu greșiți, Și priviți, cu grijă, Pe und ”pășiți”. E-n stare să scoată Și ”untul” din voi, Când v-alintă fața, Cea cu sânii goi. Sigur că vă place, Căci așa simțiți, Joaca scurtă-n poală; Dar și când ”plătiți”… Ea nu costă totul; Doar puțin mai mult. De mintea-i atee, Ce-i sub burtă-i cult. Partea rușinoasă, A povestii mele, E că nu-i morală… -Și plăceri?… -Mișele!…